Satul medieval Firijba rămâne o destinaţia agro-turistică, din ce în ce mai mult căutată de turişti

Pe valea unui râu, un râu princiar, râu care vine din miezul Munţilor Căpăţânii, între dealuri mitologice, în sunet de legende, se află unul dintre satele cele mai vechi din Vâlcea. Un sat care vine din vechimea altor timpuri, în jurul a două cetăţi dacice de pe Dealurile Cărămizilor, un aşezământ subcarpatic, frumosul arhipeleag al Popeştilor.

La început erau doar Valea Caselor şi Firijba, două mici comunităţi ascunse de pădure, departe de drumurile principale, pe unde veneau invaziile, două mici sate, unde câteva suflete au pus bazele unei aşezări, chiar în mijlocul Vâlcii. O aşezare care urcă adânc spre inima pădurii de la Cărămizi, spre locul miticei cetăţi dacice şi una care se afundă sus, în pădurea deasă care mărgineşte Popeştiul de Frânceşti. Satul Firijbei, al tăietorilor de lemn, care foloseau nişte unelte vechi, „ferăjuri” sau „firăzuri”, strămoşii ferăstraielor de azi.

În timp au apărut satele mănăstirești – Dăeşti, Meieni şi satul boieresc al Urşanilor.

Popeştii din cauza faptului că au fost sute de ani, sate care aparţineau de mănăstiri, au rămas multă vreme sărace, de multe ori „stăpânirea monahală” era mai aspră  decât cea boierească şi au fost cazuri în care ţăranii au preferat să lase totul şi să plece pentru un trai mai bun.

Din fericire, reforma agrară a lui Cuza a fost şansa acestei comunităţi de a se dezvolta Secularizarea averilor mănăstirilor a fost făcută la Popeşti, personal de vodă. Acesta a venit şi a stat o săptămână în Popeşti, de atunci a rămas denumirea de „drumul lui Cuza”, până ce oamenii au primit pământ.

În schimb, satele Firijba şi Valea Caselor, sate cu oameni liberi nesupuşi boierilor sau vreunei stăreţii, erau prospere iar asta a continuat până târziu în secolul XX. Firijba devenise o comunitate destul de mare cu şcoală biserică, aflată într-un decor de vis, înconjurată de păduri.

E locul unde oamenii  trăiesc minimum 90 de ani, e locul unde echilibrul de aerosoli este mai bun decât la Govora, este locul unde vara plouă câte puţin în fiecare zi, este locul unde corcoduşii înfloresc chiar pe 1 martie, este cel mai frumos loc din România, este, de departe, locul unde minunile se întâmplă cu adevărat.

În prezent aici avem un drum tematic asfaltat (Transfirijba), un drum agroturistic iar satul vechi al Popeştilor este din ce în ce mai căutat, pentru dârzenia de a rezista aici, sus, deasupra Luncavăţului…

Primarul Aurora Măgura doreşte crearea unui sat turistic Eco – Village aici, care să promoveze şi mai mult acest loc unic în România.

Liviu POPESCU

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *