România intelectualilor aroganţi şi pelerinii de la Sfânta Parascheva

A fost Sfânta Parascheva de la Iaşi. Moment oportun pentru intelectualii de facebook, pentru oamenii cu un „adânc” simţ al umorului de a-i persifla pe amărâţii care au stat la cozile uriaşe de la Iaşi.

Urât gest, nepotrivit, de parcă zecile/sutele de mii de pelerini care au mers la Iaşi le-au ştirbit lor vreun city-break la Paris sau la Praga, de parcă pelerinii le-au condus maşina de familie sau le-au tăiat din salariul lor de la corporaţii. Nu, pelerinii de la Iaşi sunt nişte oameni amărâţi, care, din varii motive, au ajuns la acest nivel de gnoseologie, de a crede în rămăşiţele pământeşti ale unei femei care, cândva, a trăit etic, moral, astfel încât biserica a canonizat-o.

Dacă mergi la Cărtureşti şi l-ai citit pe Proust în original nu înseamnă că ai dreptul să faci bâză de cei pentru care a merge în pelerinaj este un deziderat cum e, pentru noi, ăilalţi,  a bea cafeaua la Nisa, pe malul mării.

Aroganţa şi autosuficienţa vor face ca acest clivaj apărut în sociologia României să se adâncească, să anuleze orice punte de comunicare.

Citeam azi o postare a lui Cioloş, care, la final, vorbea chiar de interacţiunea celor 2 lumi, celor 2 Românii. Interacţiune prin dialog, şi nu prin caricatură. Mă miră faptul că tocmai cei cărora le era adresat mesajul îl ignoră.

E mai lesne să te iei de bătrânele de la Iaşi – pentru care Luvrul nu înseamnă nimic, dar a atinge moaştele face cât nemurirea – decât să porţi un dialog fără preconcepţii cu aceşti oameni.

A, că, epistemologic vorbind, aceştia sunt într-o sferă ermetică, pentru că reformele României de după 1989, haotic făcute, i-au lăsat pe dinafară, nu oferă nimănui dreptul de a fi judecător.

Este exact aşa cum olimpicul la matematică dintr-o clasă ar face mişto de elevul care are 5 la această disciplină, dar care se pricepe al naibii de bine să lucreze cu drujba sau rindeaua. Este un umor sinistru intersocial să râzi de femeia de serviciu care spală scările la bloc, care merge la Prislop, în timp ce tu urci în casă cu un volum de Cioran sau Zola. Te descalifică.

Din câte îmi amintesc eu, cei care manifestau la Victoriei nu făceau băşcălie de cei care manifestau la Cotroceni. Cu unele excepţii. Dacă te consideri „învingător” şi „câştigător” al luptei cu viaţa, având o carieră ce-ţi asigură venituri considerabile, asta nu înseamnă că e momentul să iei în derâdere pe cei care au fost mai puţin avantajaţi de destin. Sigur au fost motive care i-au împiedicat să acceadă.

În fine, batjocura pelerinilor de la Iaşi este o urâţenie a elitelor, ceea ce demonstrează, încă o dată, că România trăieşte ipocrit în ambele Românii. Fără aroganţă şi fără ironie sau sarcasm, cele două Românii ar trebui să comunice, pentru că este clar că, în realitate, suntem mai apropiaţi unii de alţii. De multe ori, se conversează bine şi cu portarul unei companii, dar şi cu managerul.

Să-i lăsăm, aşadar, pe pelerinii de la Iaşi să-şi caute singuri fericirea, aşa cum spune amendamentul constituţiei americane, mai ales că nu ştirbesc cu nimic din fericirea noastră.

Liviu POPESCU