Reunirea familiilor de „aici si de acolo”, de Paste, undeva la marginea tării..

„Tu cum ai venit? Pe Slovenia? Ca era o coada la Arad…”

„Nu, cu avionul până la Iași. Si am luat dus intors, miercuri ma întorc. Patronul a spus că imi da liber in august mai mult. Sau de Craciun”

Asta se aude in primul grup. Merg mai departe. Unde vad o bătrână fericita. Sunt toti lângă ea. Cred ca e si băiatul si fata si nepoții si nora. Sunt din Spania am inteles eu. Mai incolo vad copii frumos îmbrăcați. Ca de Paste. Mama lucrează în Verona. Ia 2000 pe luna. Copiii acum au revazut-o. Din vara. Ca de Crăciun nu s-a putut.

„Mami cand pleci? Cand vii iar, de Crăciun?” Intreaba o fetiță înalta, intr-un colt lângă Capelă. Mama o strânge în brațe. Bunica are lacrimi.

Mai aproape de mine, e un grup de „englezi”. Unul lucrează la pizzerie, altul la interioare. Ultimul a venit si cu soția.

Sunt multi copii. Dar nu alearga cum alergam noi cand eram mici prin curtea bisericii. Ei stau strânși lângă părinți. Pentru ca doar atat ii vad. De joi pana marti.

„La noi pe 1 se da liber. De ce nu stai mai mult?” intreaba un tată pe fie-sa. In Germania nu se da liber pe 1. „Vezi ca asta micu vrea sa renunte la scoala”.

Sunt însă și enoriași triști, aici, în Moldova. La Botoșani. Nu toti copiii au venit acasa de Paste. Pentru ca nu s-a dat liber. Paștele altora a picat acum o saptamana . Mai fericiti polonezii.

Ii vezi privindu-i cu invidie pe vecinii înconjurați de rude. De nepoți, de fata din Spania, de băiatul din Portugalia, de nepoții din Trieste, de fetele din Marsilia.

E Noaptea de Înviere, aici, la Botosani, la Marginea Țării, intr-un oras, aflat la coada Romaniei economice. Unde majoritatea populației active e plecată cu miile prin Europa. Orasul nu mai are industrie deloc. E izolat intr-un colt de țară. Langa Ipotestiul lui Eminescu.

O noapte in care rudele se reunesc ca la vechile emisiuni de divertisment.  S-a iesit cu lumina. Copiii au tasnit glonț către preot. Oare ei speră ca lumina aia va sta aprinsă până când își vor revedea părinții?

Liviu Popescu

 

Loading...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *