Ptiu, drace!… Istoria se repetă, au reapărut Uselismul şi Pedelismul!

Între anii 2010 – 2012, am cunoscut cea mai neagră perioadă socio-politică a României, pe care nu credeam că o să o retrăiesc vreodată. România era ruptă în două, pedeliştii/băsiştii pe o baricadă şi useliştii pe ailaltă.

Atunci, recunosc, mi-am asumat un rol. M-am numărat printre băsişti, cu riscul chiar de a o fura, la propriu, pe la mitinguri sau prin diverse zone, unde useliştii m-ar fi linşat. Nu existau discuţii, argumente, erau doar strigăte, acuzaţii (Ciuma Portocalie sau Lăcustele Portocalii). Ne dădeam în cap şi metaforic, ba chiar şi fizic aproape. Toate emisiunile erau cu tensiune, explozive, nimeni nu pleca lămurit, ci nervos. Useliştii erau mai mulţi, aveau de partea lor toate televiziunile mari de ştiri – Realitatea, Antena3, noi, băsiştii, aveam doar B1.

La conferinţele de presă, pedeliştii spuneau că apără justiţia, useliştii nu ne scoteau din duşmanii statului, ai românilor…

Totul a culminat în 2012, odată cu căderea guvernului MRU, în urma chiar a iniţierii moţiunii de cenzură, plecată de la deputatul vâlcean Cristian Buican, pe tema înfiinţării facultăţilor maghiare la UMF din Târgu Mureş. UNPR a trădat şi USL a venit la putere. Iar în vara anului 2012, Băsescu a fost demis. Starea de tensiune atinsese cote uriaşe, se umbla cu baioneta în mână. O săptămâna a durat luarea deciziei de către CCR, decizie care l-a repus în funcţie pe Băsescu după referendumul cu 47%.

A urmat, evident, dezastrul electoral al PDL, şi USL a ajuns la putere cu peste 66%. Apoi tensiunea a scăzut, au apărut conflictul intern din USL şi divorţul PNL de PSD. Dar nu mai era tensiunea aia, de atunci… PDL a fost înghiţit de PNL şi părea că avem un echilibru psihologic în societate.

Băsescu şi-a încheiat mandatul şi gata, sursa conflictuală părea că dispăruse.

Suntem în anul 2017 şi… începem să  reînviem starea de beligeranţă. De această dată, între PSD-işti şi anti-PSD-işti. Nu putem spune PNL sau USR, ci vorbim de un fel de furie de internet a celor care probabil nu au fost la alegeri sau nu acceptă rezultatul votului.

Dar deja există un vacarm şi o stare de război, de strigăte, de huiduieli ca acum 5 ani. Dacă nu îl înjuri pe Dragnea, eşti pesedist, ba, mai nou, mi s-a spus că sunt propagandist pesedist pentru că nu am pancartă şi nu strig „Ciuma Roşie!”.

România a intrat din nou în convulsii, într-un joc fără argumente, ci doar pe bază de icnete, de ipocrizii, de parcă s-a resetat tot trecutul actorilor şi au devenit toţi puri ca lacrima, chiar feciorelnici.

Deşi, în ultimii 10 ani, toţi s-au combinat între ei: PDL -PNL, PDL – PSD, PNL – PSD!

PNL se împăunează cu victoria unui tip dubios la Deva şi spune că deja a învins PSD. PSD se bâlbâie la guvernare şi îşi dă cu stângul în dreptul. Arde din nou internetul de atâta agresiune verbală.

De aceea, spun eu, care am trecut printr-o astfel de înfruntare fără noimă, cel mai bine este să nu te laşi implicat sau manipulat, ci să părăseşti stadionul cu urlete şi strigături şi să te plimbi prin parc. La 100 de metri de stadion nu se mai aude vacarmul, iar la 200 de metri, deja eşti departe.

Liviu POPESCU