PSD e la răscruce de… sondaje: Fie dispare în AUR, fie devine alt partid, cu totul nou

PSD-ul de azi nu are ideologie, nu are lideri, nu are direcție, este doar un partid al primarilor și al unui tronson de bugetari. La care se adaugă moștenirea feudală a unor baroni rispiți prin țară, cum ar fi tractoristul de la Olt.

Cum s-a ajuns aici? Simplu dar în timp.

Epoca Dragnea sau suveranismul timpuriu a fost maximul acestui partid, în era post Iliescu. În 2016, PSD-ul lui Dragnea & Ponta obținea un scor zdrobitor în alegeri, de 46%, pe fundalul unei decepții pe zona europenistă, după un an anonim și plin de bâlbe al guvernării Cioloș. A fost apogeul unui partid naționalist, cu o campanie clară ”patriotică, tradițională – mândru de a fi român, ia strămoșească, Dumnezeu și România”. PSD a fost în punctul maxim al unei politici conservatoare, tradiționaliste, care nu avea nimic în comun cu stânga europeană, mai degrabă cu orbanismul sau aurismul de azi. De fapt, aici se pun bazele formațiunii lui Simion. Embrionul din interiorul PSD, fătul care prinde viață. AUR-ul este copilul lui Dragnea și Iordache.

Politicile lui Dragnea sunt populiste, protecționiste (dar nu economic ci juridic), este momentul în care mediul public este avantajat, atunci cresc salariile în zona bugetară. PSD ocupă în mod clar zona naționalistă, patriotardă. Din păcate pentru PSD (altfel ar fi rezistat mult și bine), subiectul justiției devine o politică prioritară a partidului, pentru că structura acestui partid este formată din marii baroni care erau clar potențiali inculpați. Acest atac pe justiție provoacă în societate și nu doar intern, convulsii, PSD devine o bubă neagră și internațional. I se cere lui Dragnea să scoată partidul din Internaționala socialistă. Radicalizează societatea și în 2019 se prăbușește dinastia Dragnea prin ultimul ei regent, Viorica Dăncilă.

PSD încape pe mâna lui Marcel Ciolacu, Tudose, Grindeanu. Un fel de dizidența lui Dragnea. Ce politici au aceștia în plan? O eroare fatală pentru PSD. Exact acest eșalon secund, trece la ”europenizarea partidului”. În primul rând nu sunt deloc credibili pentru societatea de stânga din România. Și electoratul PSD, la acea oră era clar unul conservator, naționalist, destul de eurosceptic. În concluzie, vii cu foștii colaboratori ai lui Dragnea peste un partid care de 30 de ani umbase doar u ia și cu tricolorul la brăcinari și îi ceri să pună steluțe europene, să devină un partid civilizat, pe stânga socială, cu o societate deschisă, bruxellist! Nici măcar liderii noi nu credeau în asta.

Și începe o uriașă malformare a partidului, pierzând lunar electoratul dragnist, pesedist de modă veche, un electorat colectat perfect de AUR. Care în sângele vărsat al lui Dăncilă și Dragnea, se naște și începe să crească.

Probabil că dacă PSD identifica lideri cu charismă, cu alură și pregătire europeană, ar fi reușit o stabilizare pe undeva la 20%. Dar în politica românească, USR este partidul care ocupă clar acest culoar europenist.

Și iată așadar azi, un PSD la 13%. Un PSD haotic care nu-și mai găsește electoratul, electoratul lui a migrat complet la AUR. Un PSD care se consideră european dar nu are argumente să convingă mai mult pe acest aspect. Impostura lui Ciolacu aici și-a atins limitele.

Să ne imaginăm cum ar fi fost în 1990, ca Ion Iliescu, fostul colaborator al lui Nicolae Ceaușescu, să fi ieșit public să spună că vrea democrație participativă, un pas în spate pentru toți liderii comuniști, privatizare, economie de piață concurențială, eliminare coloșilor energofagi, o justiție corectă, o Românie europeană. Nu-l credea nimeni iar FSN s-ar fi prăbușit electoral. De aceea Iliescu a preferat să fie doar o continuare domestică a PCR. Din păcate pentru România.

Ce are de făcut PSD la ora asta? Fie își schimbă toată componența din primele două linii, aruncă la coș Stănești, Tudoși, Grindeni și tot ce amintește de vechiul partid și caută lideri școliți, europeni, cu atitudine și dezinvoltură de partid specific stângii europene. Moderat în politica internă.  Un partid cu adevărat de centru – stânga.  Fie renunță la aceste figuri de partid europenist, se ia în brațe cu AUR-ul, iese din Internaționala Socialistă și trece pe zona cu tradiții, biserică, religie, Paula Hrișcu, ia stromoșească, îl recuperează pe Georgescu, pe Simion etc.

În primul caz, prima variantă, înseamnă un nou partid, noi direcții, noi crezuri, noi convingeri care ar putea ajunge la un 20% în sonadaje și intenții de vot. În al doilea caz, PSD se reunește cu vechii copii, AUR, SOS, POT și reface ordinea de 45%.

Oricum este obligatoriu să aibă o opțiune. În stadiul actual se duce la sub 10%.

Liviu POPESCU