Prundeni – o comună urâtă despre care se scrie prea frumos

Cine trece pe drumul naţional care leagă Râmnicul de Drăgăşani, face ca şi mine, adică, vrea să vadă comuna Prundeni. Nu de alta, dar, dacă citeşte presa vâlceană, este convins că undeva în sudul judeţului se află cea mai grozavă localitate din această parte, o metropolă în devenire, cu cei mai destoinici edili, este comuna de vis, un Copacabana, buricul pământului, minunea a opta a lumii.

Am trecut şi eu prin ea. Nu îmi venea să cred, da, are două sau trei clădiri administrative, pe una scrie bombastic – Ateneul Sătesc (nu palace) şi avem o cheia sol. În rest, Prundeniul nu este decât o localitate tipic oltenească, cu oameni amărâţi, cu case vechi şi sărăcăcioase, fără trotuare. O localitate urâtă, pur şi simplu, tipică acestei regiuni, în care miroase a balegă, şi în care te noroiezi. Da, este chiar mai urâtă decât Ioneştiul sau Orleştiul vecin. Atunci care naiba e motivaţia. Ori cei care au ajuns în Prundeni, au gustat din tulburel şi realitatea a primit un damf nou, punând în practic estetica urâtului, casele au devenit palate medievale, iar uliţele autostrăzi. Nu, adevărul este unul singur, Prundeniul este o localitate umflată cu pompa, este doar o comună urâtă şi atât, în care snobismul a devenit artă.

De ce spun asta? În localitate există un centru de informare turistică, adică ce să vadă omul de aici, porcul lui nea Gheorghe, fânarul lui Saveta, coliba unchiului Tom, piramidele, Luxorul, semiramidele, băncile din Ziua Paştelui, cârciuma unde se încaieră flăcăii satului.

Există şi un drum al vinului, de fapt un drum al vinului dinspre casă, pentru că aici nu există niciun brand viticol. Dar, dacă stai să auzi proiectele edililor, ai crede că la Prundeni se va lansa racheta Mars 1 sau Jupiter 5.
Noi, oltenii, avem un stil al naiba de nociv. Noi nu facem din rahat bici, noi de fapt vedem un rahat – bici. Şi cu el şi pocnim. Asta e cazul Prundeniului, o comunitate în realitate săracă, o localitate care nu iese cu nimic din comun, şi în care se visează cai verzi pe pereţi. Sau greşesc şi am greşit localitatea eu, şi de fapt am văzut o cu totul alta. Sincer, am avut mai multe aşteptări de la localitatea despre care s-au scris slove adânci, despre primarul lăudat, pupat, osanat, divinizat, idolatrizat. Nu este nimic din ce citiţi, mergeţi singuri cu maşina şi în zece minute adevărul se vede de la un capăt la altul. Apropo, am mers după indicatoarele spre biserici, păi nu sunt decât biserici normale, din sat, nu este vreo ctitorie voievodală, nu avem nicio catedrală prin zonă. Şi atunci de ce? Au trecut sincer 25 de ani, de la etapa în care zugrăveam o ţară în culori, ea fiind în realitate alb-negru. De ce practicăm şi acum acelaşi stil, să vedem o pisică pe stradă şi să spunem că este de fapt un tigru. Păi, primarul Horăscu ar trebui să ştie foarte bine cum arată de fapt o comună frumoasă, e de ajuns să treacă graniţa de nord a judeţului şi să vadă salba de sate transilvane, păi dacă Prundeniul ar fi o metropolă, cele din Ardeal, ce sunt? Staţii spaţiale?

Nu de alta, dar zugrăvind o localitate în asemenea epitete, îi face pe edili să creadă că sunt zei şi nu mai e nimic de făcut. Concluzia este una singură, Prundeniul este doar o comună urâtă, despre care se scrie mult prea frumos.

A.P.

Loading...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *