Primăria ”Zeroișoara”: Zero fonduri europene; zero apă, zero canalizare, zero investitii. Dar cu organigrama supraîncărcată!
Se spune că până la Dumnezeu, te mănâncă toți sfinții. Asta la ortodocși, la penticostali, te mânâncă bugetarii din primărie, că sfinți nu prea au. Sau pe cele sfinte. Sau cum or mai fi. Cert este un lucru, peste comuna Cernișoara, veche comună de la marginea codrilor Modoiei, a căzut un blestem. De 35 de ani. De la fostul primar comunist la actualul camionagiu penticostal, primăria Cernișoara a cunoscut doar primari care au afundat și mai mult în mocirlă, una dintre cele mai frumoase și bogate localități vâlcene.
Veche de peste o jumătate de mileniu, o comună aprigă, o localitate unde creșterea animalelor, lucru la pădure și multe alte ocupații de țărani liberi au fost o mândrie a locului. Cernișorenii nu au fost niciodată supuși. Nu au existat boieri stăpâni, nici mănăstiri cu robi. Au existat familii libere de comercianți care umblau cu carele de mărfuri prin toată Oltenia cu fructe, cu meșteșuguri. O comună care, la 1900 nu cunoștea bordeie sau case de pământ. O localitate cu oameni demni, harnici, buni gospodari.
Nu s-a putut face colectivizare aici. Oamenii au iubit pământul și au considerat asta un drept sfânt împotriva un regim comunist samavolnic. Apoi, însă a venit mineritul. Minerit care a schimbat complet destinul și definiția economică a zonei. Cernișoara s-a transformat începând cu finele anilor 70 și a ajuns un pol economic al industriei extractive. Case noi și mari au apărut, o viață economică, mineri, ingineri, șoferi, electricieni, lăcătuși, o uriașă industrie a apărut în zonă. Oameni cu venituri mari, cu o altă dinamică socială.
Din păcate odată cu declinul mineritului, a început și declinul economic al comunei. Cu doi gropari însă în ajutor. Un primar comunist care nu a realizat decât vreo 8 km de apă în 25 de ani și un primar penticostal care nu a mai realizat nimic. Decât o biserică neoprotestantă și cââteva sute de enoriași, buni votanți.
Cernișoara s-a prăbușit treptat, cea mai bănoasă treaba de aici este să fii bugetar la primărie. De aceea, Cernișoara este una dintre comunele cu cea mai încărcată schemă de personal, cel puțin 7 în plus față de normal iar salariile angajaților le plătim noi, prin guvern. Comuna nu are venituri nici pentru a-și plăti iluminatul sau capsele sau indigoul din dotare, colile de la imprimantă și hârtia igienică de la toaletă. Pentru că primarul penticostal, a considerat că mai bine nu faci nimic decât să îți îndeplinești fișa postului. Zero investiții, zero fonduri europene. De altfel, deși este pesedist în acte, actualul primar a făcut o campanie acerbă pentru AUR și Georgescu, spunând că Uniunea Europeană nu este utilă României.
Primarul a avut șanse cu Consiliul Județean care din milă electorală a turnat câțiva kilometri de asfalt să ”păcălească electoratul” și să mai dea un vot primarul penticostal. Care a câștigat la limită un nou vot. Comunitatea religioasă este una destul de substanțială în zonă, altfel. Din fericire, Consiliul Județean Vâlcean a înțeles câte parale face acest primar și pentru data viitoare va fi un alt candidat la primărie.
Asta însă nu a stopat prăbușirea în sărăcie a acestei localități vâlcene, unde cea mai bună meserie este să lucrezi la stat. Că banii pică de la guvern, adică, de la noi toți. Cu voia Domnului penticostal.
Din păcate până la această oră, atât putem spune, Primăria Cernișoara este singura din Vâlcea care nu a accesat niciun euro, fonduri europene, chiar și cele mai mici comunități din județ au reușit asta. Din cauza a doi gropari. Unul comunist nostalgic și un penticostal georgist. Ce blestem pe istoria acestei comune care cândva se număra printre cele mai dezvoltate din Vâlcea. Azi, lanterna roșie, pol al sărăciei din județ.
