„Pişelcosul” din Bruxelles prezentat în 1000 de haine într-o amplă expoziţie

Fie că este îmbrăcat ca un indian din Amazonia, în Obelix sau în straie de gentilom, Manneken Pis, statuia-fântână a unui băiețel care urinează, ce tronează în centrul Bruxellesului de peste cinci secole, fascinează încă prin bogăția garderobei sale unice în lume, relatează AFP.

Un nou muzeu deschis la începutul lui februarie și numit „GardeRobe MannekenPis” atrage zilnic mii de turiști care vor să știe mai mult despre acest personaj-simbol al Bruxellesului.

Afecțiunea pentru micul băiețel din bronz înalt de circa 60 de centimetri nu datează însă de ieri, au explicat pentru AFP cei doi curatori ai colecției, Catherine Gauthier și Gonzague Pluvinage.

Să oferi un costum pentru Manneken Pis — el are deja circa 965 în colecția și aceasta se mărește cu 20 până la 25 de noi piese anual — a fost încă de la la sfârșitul Evului Mediu un mijloc pentru autorități, suverani sau edili comunitari să-și întărească legăturile cu populația locală.

Cetățenii din Bruxelles „l-au ales probabil ca simbol pentru că are aerul unui mic revoltat, permițând ușoara luare în batjocură a autorităților. Avem obiceiul de a spune că cetățenii din Bruxelles nu se iau în serios”, a declarat Catherine Gauthier.

„Cea mai veche mențiune a fântânii Manneken Pis, care se afla deja în amplasamentul său actual, la doi pași de Grand-Place, datează din secolul al XV-lea. Cea mai veche reprezentare a unui costum apare într-un tablou din 1615 și cel mai vechi costum pe care îl conservăm datează din 1747”, a precizat istoricul.

În pictura din 1615, Manneken Pis este reprezentat în costum de păstor într-unul dintre cele opt tablouri ale seriei lui Denis van Alsloot consacrată procesiunii Ommegang, una dintre paradele tradiționale din Bruxelles.

Astăzi, gestionarii fântânii au obiceiul de a mări subit presiunea cu care „urinează” micuța statuie pentru a-i stropi pe turiștii de pe cinci continente care se îngrămădesc s-o fotografieze.

Statuia de bronz din Grand-Place, al cărui original este conservat la muzeul orașului Bruxelles, „Maison du Roi”, este opera sculptorului Jerome Du Quesnoy cel Bătrân și datează din 1619. Statuia care se află în prezent la intersecția străduțelor Rue de l’ Étuve și Rue du Chene este o copie care datează din 1965.

Potrivit uneia din numeroasele legende care îl înconjoară pe Manneken Pis, autoritățile i-ar fi cerut artistului să reprezinte un băiețel care ar fi scăpat Bruxellesul de un teribil incendiu urinând peste un fitil aprins de soldați inamici care ar fi încercat să arunce în aer zidurile orașului.

Dar potrivit curatorului muzeului Gonzague Pluvinage aceasta nu este decât o poveste.

„În epoca respectivă, motivul copilului care urina era unul obișnuit în domeniul artelor. În centrul Bruxellesului există și ‘Le Cracheur’ (Scuipătorul — n.r.). Odinioară exista și ‘Fântâna celor trei virgine’, unde apa ieșea din piepturile celor trei femei”, a explicat Pluvinage.

Alte statui precum cele ale Fecioarei Maria sau ale copilului Iisus au și ele garderobe cunoscute, dar „Manneken Pis este singura statuie profană din lume care are un asemenea vestiar, de peste 965 de costume”, a observat colega sa Catherine Gauthier.

În opinia ei, unul dintre cele mai frumoase costume este un cadou de la Ludovic al XV-lea. „Soldații din garnizoana de la Bruxelles au încercat să fure statuia, dar oamenii s-au înfuriat atât de tare, încât regele Franței a decis să-i ofere un costum de gentilom și titlul de cavaler al Ordinului Sfântului Ludovic. Soldații trebuiau atunci să salute când treceau pe lângă ea”, a povestit Catherine Gauthier.

De la sfârșitul Primului Război Mondial, costumele lui Manneken Pis provin din toate țările europene, Africa, Asia sau cele două Americi. Altele sunt oferite de numeroase asociații folclorice, profesionale sau ale studenților.

Aceste asociații pot face apel „la propriul lor creator vestimentar, care muncește respectând toate indicațiile tehnice. Așa s-a întâmplat în cazul Gay Pride din Bruxelles, pentru care costumul a fost confecționat de Jean-Paul Gaultier”, a relatat Catherine Gauthier. „Este și cazul ambasadelor, care pot de exemplu apela la un creator de modă cunoscut în țările lor”, a adăugat ea.

„Cealaltă posibilitate este de a recurge la serviciile unei doamne care confecționează de obicei costumele și care este numită în general ‘creatoarea vestimentară oficială a lui Manneken Pis’, chiar dacă ea nu este direct legată de orașul Bruxelles”, spre deosebire de persoana care îmbracă mica statuie și care este un funcționar municipal.

Manneken Pis este îmbrăcat de 130 de ori pe an. Este întocmit un calendar lunar care ține cont de solicitările punctuale pentru o anumită aniversare sau comemorare. Uneori, actualitatea impune un nou costum: când a murit Nelson Mandela, Manneken Pis a fost îmbrăcat într-un costum menit să-l omagieze pe eroul sud-african al luptei anti-apartheid.

Gonzague Pluvinage spune că are o slăbiciune pentru costumele moderne. „Fanii benzilor desenate vor găsi costumele lui Obélix și Mickey Mouse impresionante, și nici cel al Amnesty International nu vă va lăsa de piatră. Apoi este cel al țării sau regiunii din care proveniți… În total, sunt expuse 130”, a afirmat el. Turiștii pot vedea însă prin rotație costumele originale ale lui Manneken Pis, cu excepția celui oferit de Ludovic al XV-lea, al cărui original este conservat într-un alt muzeu.

Noul parcurs turistic dedicat lui Manneken Pis începe la Muzeul Garderobei, trece pe la fântâna lui Manneken-Pis și se încheie la Muzeul orașului Bruxelles, din Grand-Place. Cei interesați pot obține mai multe informații pe site-ul www.mannekenpis.brussels.be, notează AFP.