Palada şi Goţiu – definiţia societăţii SoBeSoSuSoFreSoNghi

Ei şi?

S-au bătut 2 politicieni mediocri. Unul care oricum e grobian pe net, cu ifose de mare intelectual, pasionat de filme şi de muzică bună dar îl simţi imediat că natura lui e pe ruta Dâlga-Mizil-Ţăndărei. Altul care îmi dă mereu senzaţia că dacă mă apropii de el, miroase. Doi politicieni care reprezintă din păcate toată clasa politică şi societate românească.

Un lider PNL urla ieri ca descreieratul că o iniţiativă a unui deputat ALDE nu există şi se încaieră seară de noapte cu toată lumea pe net, un PSD voia să împuşte userişti pe la nu ştiu ce comisie. La televizor e nu ştiu care amanta părăsită. La şcoală, violenţa este deja o normă. Asta e societatea. Plină de clişee. Dacă te uiţi pe Facebook, ăia de dreapta îşi bagă, dau, o scot, ăia de stânga dau, trimit, toţi se ântâlnesc pe centura societăţii, în cizmuliţe roşii şi poşetă lucioasă…Suntem ţara lui sosusobesofresonghi

Citesc pe aici editoriale, unde unii par înţelepţi şi metafizicieni adhoc iar pe privat te-njură ca la uşa cortului. Suntem răi. Suntem violenţi, agresăm, sunt condamnaţi pedofilii dar aceiaşi indivizi flueiră după fetişcane de 14 ani, mai dezvoltate la sâni. Mamele înjură femeile singure cu relaţii dar le dau cu ruj pe buze, propriilor fetiţe de 10 ani. Bărbaţii înjură romii, dar joacă de rup călcâiele pe manele. Unii înjură lesbianismul dar se uită la filme porno cu femei.

Se vorbeşte de onoare dar dacă sunt 2 la masă îl bârfesc pe al 3-lea. Dacă sunt cu celălalt, îl bârfesc pe ălalalt. Şi tot aşa, în combinaţii de 3 luate câte 2.

Violenţa dintre Goţiu şi Palada este de fapt nu anormală, ci o traducere a stării de fapt în care trăim azi. Suntem nişte lighioane, pe care doar nişte norme sau mai degrabă coerciţii penale, ne ţin în frâu.

Scuipăm seminţe, pişem copiii în parcuri, ne scărpinăm la sculă pe stradă, facem duş rar, ne dăm filosofi, le ştim pe toate, comentăm de la meciul României, până la deficit bugetar, de la rezervele de calcar, până la traficul din oraş al lui Gutău. Ne uităm la câte camere are casa vecinului, iar dacă dă mana în roşiile lui, facem chef, dacă îi pică copilul la bac, spunem că era cazul la câte rele a făcut. Dacă pică unul la pat, ridicăm din umeri şi în sine ne bucurăm, dar mergem la viitoarea înmormântare, cu vădită îndurerare deşi ne doare în dos.

Spunem discursuri plicitisitoare deşi vedem cum se scarpină auditoriul în nas, luăm bătaie sau suntem învinşi într-o dispută, dar ziua următoare, dacă sesizăm că nu e nimeni din cei care au fost acolo, zicem că „ce le-am tras-o unora”.

Asta e societatea, o iopocrizie colosală. Un sobesosusofresonghi. Adică, aşa:

Stie cineva cum se fac interpelările şi declaraţiile politice în Parlamentul României? Alea pe care noi le publicăm în ziare şi cu care se laudă aleşii în provincie, la conferinţele de presă?

Mocofanul stă singur la pupitru în Cameră sau Senat, nu e nimeni în sală, este doar el şi microfonul şi vorbeşte, vorbeşte, apăsat, dinamic, se ceartă, acuză. Sunt doar 2 fotografi în sală sau consilierul de presă personal care îl pozează…Absolut penibil.

Ei şi? Aşadar? S-a bătut Goţiu cu Palada. Mă doare fix în dos de treaba asta!

Liviu POPESCU