Pădurile care mor în picioare – dezastrul ecologic din Munţii din Vâlcea, Alba, Hunedoara şi Gorj

Degeaba se străduie autorităţile judeţene şi cele locale din Voineasa şi Mălaia să facă, în zona de nord a judeţului Vâlcea, un paradis turistic, pentru că eforturile lor sunt zadarnice.

Un duşman aproape microscopic face ravagii în pădurile de molid, sute, dacă nu mii de hectare, sunt afectate de gândacul de scoarţă.

Astfel, o specie de gândaci care cauzează uscarea molizilor afectează zeci de mii de astfel de arbori pe o suprafaţă de peste o mie de hectare în Munţii Parâng, pe raza a 4 judeţe: Vâlcea, Alba, Hunedoara şi Gorj. 

Este vorba despre gândacul Ips typographus, cunoscut, în limbajul popular, drept gândacul de scoarţă al molidului. Larvele gândacului Ips typographus trăiesc sub scoarţa molizilor şi distrug canalele pe care seva este transmisă în copac. De aceea, arborele se usucă, iar majoritatea molizilor au un aspect de parcă ar fi atacaţi de licheni.

Pe tot DN 7A şi Transalpina, imaginea cu sute de molizi bolnavi este înfiorătoare.

Seceta şi căldurile excesive din ultimii ani, mai accentuate din toamna anului 2011, au generat un deficit hidric în sol, care a dus la dezechilibre mari în activitatea fiziologică a arborilor, acţionând ca factor vătămător abiotic primar, în special asupra arboretelor de molid. Deficitul de apă din sol a determinat un stres hidric intens al acestora, afectând capacitatea arborilor de a se apăra împotriva dăunătorilor.

Deşi considerată o specie non agresivă, până în anul 2012 fiind una de faună (numărul populaţiilor era foarte redus), gândacul de scoarţă Ips duplicatus este autorul principal al apariţiei unor focare pure sau cu o participare redusă a celorlalte specii de ipide cunoscute şi studiate de către specialişti (Ips typographus, Ips amitinus, Pityogenes chalcographus).

Un alt factor important care a accelerat răspândirea gândacului de scoarţă a fost tăierea excesivă de pădure din ultimii 10 ani. O tăiere haotică, fără respectarea normelor, fără a fi ridicate resturile de crengi ale molizilor tăiaţi.

Ştim cu toţii că în Vâlcea a fost un paradis al tăierilor ilegale de lemne, Valea Lotrului fiind, multă vreme, un El Dorado al gaterelor şi al drujbiştilor. De ce s-a răspândit astfel gândacul de scoarţă? Gândacii de scoarţă aparţinând familiei ipidelor sunt insecte care se dezvoltă, în mod obişnuit, pe arbori doborâţi sau rupţi de vânt, arbori afectaţi de foc sau insolaţii, arbori grav debilitaţi de secetă sau poluare sau pe resturi de arbori (tulpini, ramuri, cioate, rădăcini) care nu au capacitate de apărare.  Exact ce s-a întâmplat după tăierile abuzive de pădure, când au fost furaţi buştenii mari, iar cioatele au rămas pe loc în mijlocul sau lângă arborii sănătoşi.

Datele referitoare la acest dăunător Ips duplicatus sunt sumare, în prezent efectuându-se, de către specialişti în protecţia pădurilor, analize privind biologia acestui gândac, ciclurile de dezvoltare etc.

Pentru a preveni extinderea focarelor şi a împiedica înmulţirea gândacilor, ar trebui luate mai multe măsuri: depistarea şi semnalarea arborilor infestaţi de ipide, atât pe picior, cât şi doborâţi sau rupţi de vânt, emiterea delegaţiilor pentru punerea în valoare a acestora, autorizarea partizilor constituite din arbori infestaţi, efectuarea lucrărilor de protecţie a pădurilor, instalarea curselor feromonale, precum şi cojirea şi evacuarea din pădure, în regim de urgenţă, a arborilor infestaţi de ipide.

În acest moment, în Vâlcea, se montează acele curse feromonale, dar nu ştim ce rezultat vor produce.

În schimb, un alt factor care distruge molizii de pe marginea DN 7A este sarea folosită în exces iarna, la deszăpezire, de utilajele CNAIR. Sarea intră în sol şi afectează toată vegetaţia arboricolă de pe marginea drumului.

Toate statele montane – Elveţia, Austria, Germania folosesc, pentru deszăpezirea drumurilor alpine, soluţii care nu sunt pe bază de sare.

Un astfel de produs chimic, care nu are la bază sarea, a fost folosit cu succes în Sibiu şi Braşov în ultimii 2 ani, pentru deszăpezirea drumurilor montane şi a Transfăgăraşanului.

 Ironia este alta: această soluţie este produsă la Râmnicu Vâlcea (!), nu o să dăm numele companiei, pentru a nu face reclamă, dar este trist că astfel de produse ecologice utile şi pe care le producem noi sunt folosite de alţii, în schimb, noi ne distrugem fără probleme mediul înconjurător.

Aşadar, Munţii Vâlcii plâng şi suferă, au o boală lăsată în urmă de nemernicii care au tăiat abuziv pădurile şi care este foarte greu de vindecat.

Autorităţi vâlcene, se aude cumva geamătul molizilor care sunt în agonie?

Liviu POPESCU