Pacepa, Coman, Ceaușescu: legătura celor trei cu distrugerea completă a centrului Râmnicului Vâlcea

O legendă socio-urbană a Râmnicului demosntrează că pierderea și demolarea a 80% din centrul istoric al Râmnicului are la bază fuga generalului de securitate, Ion Mihai Pacepa. O fugă care pentru farmecul boem al municipiului de sub Capela a însemnat de fapt finalul, desființarea, distrugerea. Apocalipsa urbană pentru zeci de proprietari de case.

Despre ce este vorba?

Fuga lui Ion Mihai Pacepa, fostul şef adjunct al Departamentului de Informaţii Externe din România şi consilier personal al preşedintelui Ceauşescu, în vara anului 1978 în Germania, a produs mari schimbări în spionajul românesc.

Departamentul de Informaţii Externe (DIE) s-a refăcut din temelii, sub o nouă titulatură, ofiţerii care îi erau subordonaţi au fost trecuţi în rezervă sau plasaţi în alte unităţi, iar majoritatea ofiţerilor care lucrau sub acoperire diplomatică în Occident bănuiţi că erau cunoscuţi de către Pacepa au fost rechemaţi în ţară.

Însuşi, ministrul de Interne, Teodor Coman, a fost destituit şi numit prim secretar la Vâlcea.

Exact asta a însemnat pentru Râmnicu Vâlcea începutul sfârșitului. Teodor Coman care era un lacheu de curte, a primit ca un șoc această marginalizare. Trimis undeva la periferie, aruncat din București, acolo unde omul era amator de viață de noapte, nelipsit de la chermezele partidului, din casa celor doi tovarăși. Aruncat în funde de provincie.

Se spune că a încercat să-l înduplece pe Nicolae Ceaușescu dar în zadar. A fost exilat de la curte, în Vâlcea, județ care abia se dezmorțea economic, după recenta reînființare din 1968.

Teodor Coman atunci a ales altă metodă pentru a reintra în grațiile cuplului Ceaușescu. Iar această metodă a însemnat remodelarea din temelii a municipiului Râmnicu Vâlcea. Un  oraș care încă nu fusese atins de tăvălugul comunist. Să nu omitem că la bază Teodor Coman era mecanic. Absolvent de școală profesională. Asta era calificarea lui.

Râmnicu Vâlcea era un oraș de maxim 60.000 de locuitori în 1978, dispus pe axa economică Est-Vest, Bulevardul Mare, fiind Tudor Vladimirescu. Axa Bucureștiului, ca majoritatea orașelor sudice unde drumul principal este cel care merge sau vine dinspre capitală.

În rest pentru cei care doreau să meargă spre Sibiu, exista varianta (care este și în prezent) prin comuna Goranu, azi cartierul Goranu.

Pe axa Nord – Sud, prin zona urbană se afla strada Traian, o stradă cu două benzi, care însă avea pe ambele părți frumoasele case brâncovenești sau cu arhitectură clasic germană, hotelul Splendid. Prin centrul Râmnicului curgea Canalul Morii care oferea un farmec în plus orașului.

Teodor Coman ia decizia de sistematiza orașul, de a schimba axa Est – Vest, pe axa Nord-Sud, prin realizarea unui bulevard nou, cu patru benzi din sud pănă în nord. Au existat câteva voci care au obiectat, dar prea puține totuși. S-a venit cu varianta unui bulevard prin Goranu, menționându-se că mai ușor demolezi case vechi, mici, țărănești, decât ansambluri arhitecturale, de centru.

Coman nu a ascultat nicio astfel de obiecție, mai ales că dorea să ofere Ceaușeștilor un drum faraonic spre stațiunea Băile Olănești. Care să treacă prin centrul orașului și să dispară ”vechiturile”. Să apară blocurile muncitorești, mari, albe, ”goale și lunatece”.

Asta s-a întâmplat din păcate. Din 1980 a început dezastrul, a fost ras complet tot centrul istoric al Râmnicului și toate casele aflate în calea celei de a doua benzi. S-au salvat acele case care erau mai distanțate  de axul drumului. La limită a fost să dispară actualul Muzeu de Istorie!  Un dezastru, care a fost la limită de a mușca din zidăria Licelui Nicolae Bălcescu (actualul Colegiu Lahovari). În schimb toate casele în amonte de Lahovari au fost demolate. A scăpat la limită casa unde locuiește în prezent fostul prefect Anuța Handolescu.

Și uite așa a apărut pe harta Râmnicului, Bulevardul Vladimir Ilici Lenin, o arteră de 6-7 kilometri, cu patru benzi, dar cu o crimă uriașă în spate. Zeci de imobile vechi, din secolele XIX și început de secol XX, au fost puse la pământ.

Tot atunci a fost creată piațeța centrală pietonală (care și azi arată dezolant), după ce a fost complet distrusă Bărăția. Și a fost acoperită Biserica Catolică. S-au ridicat turnurile de pe Regina Maria și celebra Casa de Modă, după ce au fost culcate toate construcțiile din Zonă, spre fosta Piață Dorobanți (intrare în parcul Mircea cel Bătrân)

În 1984-85, Râmnicu Vâlcea nu mai avea nimic din farmecul din urmă cu 10 ani. Coman a știut să-și atragă de partea lui populația nou venită. A demarat construcția cartierului Ostroveni, cel mai mare cartier muncitoresc din oraș, unde în primă fază au fost aduși 30.000 de locuiori, muncitori din toate colțurile județului și țării, la noua platformă Râureni.

Nu știm exact dacă Ceaușeștii au fost impresionați de activitatea și sistematizarea Râmnicului, dar dacă avem în vedere că în 1986, Coman a fost numit ambasador în Iordania (unul dintre statele prietene ale fostului dictator român), înseamnă că a fost iertat. Și a revenit printre favoriții curții comuniste.

Din păcate, în mentalul colectiv al râmnicenilor, Teodor Coman este un erou. A construit blocuri, ”a dat salam și pui în magazine”, a creat echipa de handbal Chimistul și construit Sala Polivalentă. Coman este pentru ”nostalgiști” un erou.

Din păcate, în Râmnicu Vâlcea are și o stradă. În cartierul Ostroveni, cartier pe care l-a construit. Acest demolator al orașului.

Liviu POPESCU