Oteşani este comuna cu trovanţi la poartă

Comuna boierescă, una din cele mai nobile aşezări de Vâlcea, acesta este Oteşaniul. Localitatea trovanţilor, un solfegiu al Luncavăţului, sprijinit de subcarpaţii Vâlcii, Oteşaniul nu vrea să rămână mai prejos decât celelalte comune din Depresiunea Horezu.

Oteşaniul curge frumos pe mal de apă, pregătindu-se de primăvara care stă parcă după gard. Se smulge dintre dealuri şi priveşte spre viitor. Acum 100 de ani, aristocraţia valahă avea reşedinţele aici, Oteşaniul dând la 1848 şi la războiele pentru neam, o serie de eroi care au crezut în destinul lor.

Primele biserici de lemn de aici s-au dus spre ceruri, au urmat cele de zid, cele voievodale, au venit păstorii ardeleni care s-au amestecat cu neamurile nobile ale valahilor şi au rezultat această aşezare subcarpatică, între Cernişoara şi Tomşani, între Măldăreşti şi Popeşti.

Şi mai e ceva….În Oteşani, aproape fiecare casă are la poartă pietre magice. Trovanţi. Pentru că pârâul Gresarea scoate de când e lumea de sub pământ pietre fermecate. Pietre de diferite forme, adevărate sculpturi făcute de Creator.

Localnicii din  Oteşani le-au pus la poartă ca un totem, din vechi timpuri. Azi ele sunt folosite cu rol estetic, de înfrumuseţare a spaţiilor verzi, decor de grădină.

În principiu, trovanții sunt gresii cu o textură mai dură decât a stratului în care se dezvoltă. Tendința lor este de creștere spontană – din centru către periferie – cu o rată de depunere care poate atinge 4-5 cm în 1200 ani. Apar sub forma unor agregate minerale nodulare, sferoidale, elipsoidale, discoidale, cilindrice sau dendritice cu structură masivă, concentrică sau plană (stratificată), având dimensiuni de la câțiva milimetri la câțiva metri.