Un ocol al României în 10 zile și în…..3.450 de km!

A fost prima vară în care nu am avut un proiect de concediu. De regulă, cam cu o jumătate de an înainte aveam planuri dar acum, după un iulie de Brezoi, plin de festivaluri, am zis că luna august o rezervăm pentru o ieșire, tot pe undeva prin afară, ca în ultimii zece ani,  dar o să o facem cu mașina, de această dată. Așa au apărut mai multe variante care gravitau în jurul Tirolului austriac, fie cu prelungire spre Geramania bavareză, fie cu întoarcere prin Slovenia și Croatia. În contextul în care deja am un adolescent în casă și care are deja opinii și dreptul firesc de participa la proiecte comune.

Nu știu cum am reușit să ajungem la această concluzie dar cert este, că după o săptămână de căutări austriece pe booking, a venit și ideea. Un tur al României, de 10 zile, având în vedere minivacanța de 15 august care pleacă din mijlocul săptămânii. Un tur destul de dinamic, care să cuprindă cât mai multe și care să-i rămână adolescentului familiei ca un reper pe viitorul lui de ”cunoaștere”  Recunosc, că mi se făcuse poftă de România, după ce în urmă cu o lună, venisem de la mare, pe ruta Topraisar, Adamclisi, Ostrov, Călărași. Și îmi plăcuse la nebunie drumul, în condițiile în care nu-l mai făcusem vreodată.

Și iată-ne așadar acum 11 zile, înaramați cu o curiozitate destul de mare (ultima dată când făcusem turul României, a fost acum 18 ani), cu o listă de obiective, minim 2-3 pe zi, cu o cazare pe noapte și cu o hartă imaginară în minte.

Și rând pe rând am punctat Banatul cu Bigărul, Oravița și Timișoara. Admirând până acolo Oltenia montană a Gorjului. Parcul Domogled, ruinele din Herculane. Oravița mi-a plâcut foarte mult, nu o mai văzusem vreodată. Am aflat că Oravița ar fi fost capitala veche a Carașului. Timișoara este categoric altceva în peisajul transilvan. Nu seamănă cu niciun alt oraș. E cuminte, e frumos, e plin de parcuri. E plin de turiști, are ceva din Novi Sadul sârbesc dar și din Viena. Iar eu o văd pe viitor ca pe un Amsterdam românesc, dat fiind nucleul care se naște pe și în jurul Begăi.

 

Din Timișoara, turul s-a dus către Alba, traversând Hunedoara spre Țara Moților. Primul ”Tirol românesc”. O zonă pe care am revăzut-o a treia oară. Și la fel de impresionantă mi s-a părut. De la Roșia Montană, spre Câmpeni, Abrud, cu acele sate cocoțate sus pe culmi, zona asta a moților are atâta parfum și atâta spiritualitate. Evident am coborât la Scărișoara să revăd ghețarul care a scăzut doar cu 2 cm în 18 ani. Așa mi s-a spus. Deci încâ vreo 7-8 generații după mine îl vor mai prinde. Am călătorit pe lângă cel mai mare lac din Ardeal, Beliș-Fântânele, cred că e cel mai întins, acolo unde am admirat și yahturi. Seara oprind în frumoasa cetate a Oradei. Acolo unde am prins și un festival de film.  Oradea nu se dezminte, este un oraș elegant, cu multă arhitctură frumoasă, plin de turiști. Dar, parcul central lasă de dorit. Un parc uscat și neîngrijit. Parcul care leagă centru de cetate. Care parcă i-a rupt orașului din farmec. Dar să sperăm că se va repara.

 

Crișana nu m-a impresionat prea mult. Sunt multe orășele malformate de comuniști, din păcate am avut prea puțin timp pentru Sălaj și zona Silvanei, unde Șimleul chiar este frumos. Ip-ul are istoria lui iar la Carei, castelul din centru rămâne una dintre bijuteriile românești. Piața Libertății din Satu Mare am văzut-o din păcate la 38 de grade dar suficient să admir un mic centru istoric proaspăt reabiltat.  Am văzut și Certeze, pentru prima dată. Sincer, prima dată am crezut că intru în Raiul imobiliar al kitschurilor rrome. Cam așa arată localitatea, considerată, a mai bogată din România. Nu are nicio legătură cu arhitectura Oașului. Așa că am plecat dezamăgit și savurat din plin coborârea spre Maramureș, spre Săpânța.

 

Maramureșul este al doilea Tirol al României. Verde, frumos, special. De la marginea Ucrainei, pe lângă frumoasa Tisă, traversând Sighetul, pe lângă Iza spre Baia Mare, poți spune că avem o zonă unică în România. Biserici frumoase, porți sculptate. A fost a doua oară când am văzut Maramureșul și mi-a păcut. Parcă mai mult. Memorialul de la Sighet este excelent realizat și foarte bine promovat. Orașul se păstrează în condiții admirabile. iar de la Moisei până al Prislop, avem una dintre cele mai spectaculoase zone turistice din România, care, am înțeles de acolo, se bate de la egal la egal cu Tatra slovacă. Borșa și Pietrosul Dornei sunt stăpâni aici în căldarea Maramureșului, după ce treci de Bârsana, Vaser și urci pe Viseu. Baia Mare este un oraș verde cu un mic centru istoric dar pare un pic abandonat. Nu e o capitală la înalțimea județului pe care îl administrează.

 

Bucovina este ultimul Tirol Românesc. Complementara Maramureșului, cele două regiuni nu ar putea supraviețui separat. Obcinele nu pot trăi fără Rodnei. Mestecănișul stă chiar de strajă în inima Bucovinei. Creștinism, bun gust, case colorate și pictate. Din păcate, am ratat Rarăul și cetatea lui Ștefan. Din cauza drumului în lucru în vreo 5 locuri care a comprimat timpul. Botoșaniul are un centru istoric pe care acum se străduie să-l pună în valoare.

 

Iașiul este Iași. O întreagă Moldovă într-un singur oraș. Oraș unde jumatatea dinspre Copou este un parc. un centru istoric perforat din păcate de multe construcții socialiste dar parcă nu sunt atât de contrastante. Un teatru superb, ansamblul mitropolitan. Și Palatul. Palais-ul. Un Iași și corporatist și istoric, și gotic și românesc. Un Iași universitar și cultural. Este obligatoriu de vizitat, de simțit, de trăit, de asumat. Mie îmi place strada Cuza Vodă, mai ales că pe acolo trec doar tramavaiele alea mici, cu ecartament redus.

 

Marea dintre Munți, Bicazul este prea puțin exploatat turistic. În condițiile în care vorbim de cel mai mare mare lac de acumulare din România. Nu știu dacă am numărat mai mult de zece pensiuni pe 35 de km de lac! Foarte puțin. Are mai multă efeverscență turistică Lacul Roșu din apropiere. Pentru mine acest triunghi – Lacu Roșul, Cheile Bicazului, Lacul Bicaz cu prelugirea lui rutieră spre Vatra Dornei sau Borsec ar putea fi de un impact turistic uriaș în această parte de țară. Am vazut că Neamțul a câștigat din terioriul Harghitei. Granița dintre cele două județe nu mai e la tunel. E mai spre Lacul Roșu. Secuimea este o zonă frumoasă, cochetă dar cu drumuri proaste în interiorul orașelor. Cel puțin Gheorghieni nu se dezmine. De 25 de ani, este orașul cu cele mai proaste drumuri.  Miercurea Ciuc are au centru splendid, Tușnadul place iar Sfântu Gheorghe se dezvoltă economic bine. Prilej cu care am admirat și cele două mici râușoare, mai întâu Mureșul și apoi Oltul, două râuri pe care le treci cu pasul, în zona asta.

 

Iar Brașovul este capitala de la munte. Din punctul meu de vedere cel mai frumos centru medieval din România. Cel mai mare, cel mai vizitat, un centru care nu este cu nimic mai prejos față alte orașe apusene. Brașovul este perla coroanei, apendicele Tâmpei, cu adevărat cel mai mare conglomerat turistic din țara noastră dacă aduagăm insulele din apropiere – Râșnov, Ghimbav, Poiana, Predeal. Și am avut și prima seara cu răcoare dar și primul incident auto, rezolvat a doua zi, dar care a întârziat cu 2 ore turul, pierzând centrul istoric al Brăilei.

 

Din păcate, drumul pe Valea Buzăului, deși greografic este frumos, arată o zonă prea puțin dezvoltată, județul Buzău este cel mai sărac dintre toate traversate. Iar la Vulcanii Noroioși mi-a venit să înjur pe toată lumea, despre cât de proști suntem să ne promovăm ce avem unic – pâclele, chihlimbarul. Noroc cu cârnații de Pleșcoi și Elena Undrea. Aia ne rămâne în cap după Buzău. A, pardon, și Marcel Ciolacu.

 

Dobrogea. De la Munții Măcinului (să-i respectăm pentru ce au fost cândva) și până la Jurilovca este o poveste. Șoseaua care șerpuiește printre stâncile jurasice, de unde recent a fost recoltat grâul nu are cum să nu îți plac. Iar Jurilovca este un splendid sat pescăresc. Portul turistic de la capătul mării. Aici, unde a existat cel mai vechi oraș de pe teritoriul actualei Românii. Argamum. Cap Doloșman privește de peste 2000 de ani. Doar apele i s-au schimbat. Acum 2000 de ani era marea, acum e Razimul.  iar Dobrogea se continuă cu minunata Deltă. Sulina mea de suflet este la fel. Boemă, dezlânată, cu ruine pe parte, cu natură pe de alta. Cu marea ei, neagră de-a dreptul aici, cu cimitirul piraților, cu farurile noi și vechi. Cu Musora, cu insula păsărilor. cu străzile new yorkeze(sic!). Sulina este minunea de la marginea României.

 

Valea Prahovei arată cum bucureștenii au reușit să aglomereze, să obosească, să contruiască, să sufoce și să mutileze Bușteniul, Azuga, Poiana Țapului, Comarnicul. Chiar și Sinaia. Am descoperit o Valea a Prahovei mai puțin frumoasă decât o știam în studenție. Sinaia este singura care a reușit cât de cât să se pătreze și să rămână frumoasa și nobila stațiune regală din această parte de țară. În rest Valea Prahovei este anexa aglomerată a Bucureștiului, un exemplu clar despre ce înseamnă să nu ai reguli de urbanism. Casele cu arhitectura aia frumoasă de lemn care mă fascinau în urmă cu 30 de ani, pe această vale, cu greu le-am mai putut recunoaște. Printre vilele bucureștenilor. Valea Prahovei este prelungirea Bulevardului Băneasa.

 

Pe drumul de întoarcere, pe Valea Oltului, spun că avem o șansă, pentru că aici va fi autostrada și vom feri aglomerarea antropologică de ”fenomenul Valea Prahovei”. Cine va construi în Țara Loviștei o va face cu drag și in respect față de natură. Sper! Să învățăm din greșelile altora.  Am omis Făgărașul pe care abia acum pot spune că place. După ce s-a investit în zona cetății și a centrului istoric. Deși mie nu imi place cum a ieșit biserica aia. Prea plină de zorzoane. Cum arată catedrala din Timișoara și cum arată asta din Făgăraș? Mare difrență.  Și nu în ultimul rând drumul de la Predeal spre Făgăraș, pe Râșnov și Poiana Mărului merită. Liniște și frumos, aici în Țara Bârsei.

 

Un tur așadar din care am sărit Clujul, Mureșul, Bistrița, Hunedoara, județele dunărene. Dar în zece zile atât am putut face. La care adaug regiunea Constanța de sud, vizitată acum 3 săptămâni.

Stăm prost la capitolul infrastructură rutieră. Atunci când trebuie să te grăbești. Legăturile între marile orașe sunt foarte proaste.  Iașiul este izolat, Suceava, Baia Mare, Satu Mare, Oradea sunt județe care au legături rutiere cu două benzi. Tulcea la fel Brașovul este sufocat în centrul țării, deși are grămadă de centuri, după ele, nu mai e nimic, decât drumuri cun 2 benzi. Timișoara e mai aproape de Viena decât de București.

 

În schimb orașele noastre arată bine, serviciile sunt la înălțime. Am avut cazări ca în afară. Nu cred că m-am întâlnit cu proprietarul decât la o treime din cazări. Prețurile sunt rezonabile. Am cheltuit în total în aceste 10 zile în România cât aș cheltui într-un city break de 4-5 zile în Europa de Vest – Centrală (avion, cazare și masă). Serviciile sunt bune. în Sulina, există o colaborare pe lanț turistic între antreprenori – pensiuni, operator barcagii, puncte gastro. Centrele orașelor sunt reabilitate. Există un turism de masă, în luna august, românesc iar în anumite locuri – Timișoara, Oradea, Maramureș, Deltă, Sinaia, abundă turiști străini.

 

Nu știu cât de util vă este acest ghid dar vi-l recomand. Nu vă judecați aspru țara, România a făcut progrese remarcabile în 30 de ani. În 18 ani, pentru mine sunt niște diferențe colosale. Suntem o țară frecventabilă pentru turiști și pentru toate buzunarele. Spor la vizitat!

 

Liviu POPESCU