O crimă monstruoasă s-a petrecut vineri seara

La ora asta,  când redactez aceste rânduri, vineri spre ceasul 1, acum 2000 de ani, se pregătea împlinirea unui nou miracol sau completarea celui din decembrie.

Un OM a murit, asasinat, lovit, schingiuit. Toate astea pentru noi, cei de atunci şi cei de azi.  O formă tribală de a nu recunoaşte frustrarea. Mai marii zilei de atunci nu au acceptat valoarea, profundul, esenţa farmecului divin. Ana şi Caiafa au crezut că doar lor le-ar fi oferit Dumnezeu cadouri. Nu unui Oarecare cu barbă şi plete, care spunea lucrurile fireşti ca şi cum ar fi legi de viaţă, de convieţuire, de supravieţuire.

Exista alternativa ne-uciderii Lui? Să admită ei, restul lumii, că un OM are har direct de la Dumnezeu? Zâmbim.

Din păcate, de 2000 de ani, tot ce e bun în lumea asta, ce are valoare de adevăr este în fiecare secundă răstignit şi abia apoi asumat, după ce iese singur din mormânt.

Ce ciudată mai este şi firea omului! Acum 2000 de ani, urlam ca apucaţii şi ceream uciderea Lui, şi acum, acelaşi ADN îl pune pe icoană.

Din păcate, nu s-a terminat acest joc absurd al Bibliei, vom mai ucide zeci şi mii de Iisuşi şi tot nu ne vom lecui de frustrare, de ipocrizie, de minciună, de sperjur. De a spune una şi de a face exact pe dos. De a ne vinde sufletul, pixul, onoarea pentru arginţii lui Iuda.

Scriu aceste rânduri ştiind că duminică, la ora 0.00, miracolul se împlineşte. Măcar în cărţi. Trei zile durează frustrarea şi ura.

Azi, mai mult timp, poate, dar, până la urmă, precum Iisus, şi valorile autentice dau piatra de mormânt la o parte şi reuşesc.

Mihai IONESCU

Loading...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *