„Norvegienii din Lăpuşata”, frumoşii tineri care lucrează aproape de Cercul Polar

Lăpuşata, o comună aflată în Vâlcea de Mijloc, în Ţara Cernei, pe 7 dealuri, cu 7 sate, de pe culmile cărora se vede frumos arcul carpatic al judeţului. Aceasta este povestea. O poveste care începe la fântâna lui Culiţă din Lădeşti şi se pierde departe, spre Copăceni, asigurând culoarul din sudul colinar al Vâlcii spre Depresiunea de excelenţă a Horezului.

O comună cu istorie, cu măreţia caselor boiereşti, cu zeci de livezi care se aruncă în solfegii pe dealurile de unde sprâncenele albe de salcâm de mai te invită la vizită prin acest frumos ţinut al Cernei.

Din păcate, în ultimii 27 de ani, comuna de pe 7 dealuri şi-a tot căutat propria direcţie în lumea pierdută a tranziţiei, plecând şi cu un mare handicap, distanţa până la primul oraş, Horezu, fiind de 40 de kilometri.

De aceea, tinerii şi-au căutat un rost în lumea mare. Numai că junii din Lăpuşata au ales o provocare. Şi nu una uşoară, ci una aproape de cercul polar. În lumea aspră a Scandinaviei, cei din Lăpuşata, peste 150 de tineri, au ales să muncească pe insulele reci aflate în Marea Nordului şi în Marea Norvegiei. Aici, ei s-au angajat fie pe pescadoare, fie în zecile de fabrici de peşte din porturile nordice.

„Nu e o viaţă uşoară şi nu e o muncă pentru oricine, cred eu. Am stat de vorbă cu ei. La început au fost 10 tineri de aici din comună, apoi numărul lor a început să crească şi, uite, deja Norvegia este o opţiune. Este o mică Lăpuşata acolo, deja construită în ultimii ani”, spune primarul Nicolae Joiţa.

În biroul primarului era, într-o zi de mai, aglomeraţie de tineri care veneau cu acte la semnat, necesare să se întoarcă la muncă.

„Nu pot spune acum că e uşor. Dar ne-am obişnuit. Majoritatea lucrăm în fabrici, dar sunt şi mulţi care merg în larg în timpul sezonului de pescuit. Marea Norvegiei este una capricioasă. În perioada asta, gheţarii sunt la ordinea zilei acolo, abia prin iunie navigarea nu e atât de periculoasă. Bani? Dacă te ţii de treabă, rămâi şi cu 3.000 de euro în mână, asta pe o lună”, spune unul dintre tinerii care se pregătesc să plece la Oslo.

Nu toţi tinerii sunt însă plecaţi în Norvegia, multe femei pleacă în agricultură în Germania, cum, de altfel, sunt mulţi bărbaţi în construcţii în Spania.

„Îi apreciez mult pentru curajul lor şi demnitatea muncii. Nu stau acasă, prin cârciumi, nu vin la ajutorul social. Sunt oameni care înfruntă, după cum se vede, frigul nordic sau lumea grea a străinătăţii pentru responsabilitatea muncii. Vin apoi aici şi lucrează la case. Au apărut, astfel, case frumoase aici, utilate cu tot ce trebuie. Copiii nu simt lipsuri. Sincer, nu îmi place acest fenomen. Mi-aş fi dorit ca aceşti tineri să lucreze aici, în Vâlcea, să fie fabrici, investiţii. E o forţă de muncă pe care România o pierde. Cu ei se putea reconstrui România. Poate că autorităţile centrale, judeţene vor implementa strategii de dezvoltare a acestui judeţ şi, în câţiva ani, ne vom putea bucura de aceşti oameni la noi acasă. Mă doare când vorbesc cu ei pe Facebook şi spun că oricând ar veni acasă, dar să nu fie batjocoriţi cu 1.000 de lei pe lună”, spune Joiţa.

Lăpuşata, din păcate, în Vâlcea sau la nivel naţional, nu e un caz singular, dar… poate, cine ştie, lucrurile se vor schimba, iar „norvegienii” noştri vor reveni acasă.

AP

Loading...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *