Naşterea sau pieirea „Uniunii Eurasiatice” se joacă la Kiev

Uniunea Eurasiatică se peconizează a se naşte ca o contrapondere la Uniunea Europeană. O uniune în fapt, care doreşte să adune câteva state dispuse geografic în Europa dar cu mentalitate „estică” şi fostele republici asiatice ale URSS.

De fapt este o uniune a „democraţiilor autoritariste”, dacă ne este permis acest termen, centrate pe pilonul Republicii Ruse. Adică acele foste republici sovietice – Azerbaidjan, Kazahstan, Turkmenistan, Tadjikistan, etc plus Ucraina, Belarus, Georgia şi de ce nu, opţiunea încă nu este eliminată (în toamnă sunt alegeri!) Republica Molodova. Sunt acele state care aparent au o imagine democratică, dar în esenţă conducerea lor se bazează pe o putere bine osificată şi o opoziţie extrem de firavă. State în care „statul de drept”, nu funcţionează, presa, justiţia şi toate instituţiile sunt în mâna unei oligarhii care a prins rădăcini în ultimii 20 de ani. State cu un venit extrem de redus, o populaţie săracă şi dezinformată, dar state care au resurse. Populaţia este needecuată în spirtul occidental, singura lor emancipare a fost cea „sovietică”, să nu uităm că multe din ele au fost aduse din epoca de „iurtă” de la mijlocul veacului trecut şi ridicate la statul de republici socialiste.

De fapt, popualţia de acolo, în poporţii uriaşe este una crescută în stil paternalist, oligarhul este cel care-i oferă totul, viaţă, mâncare, moarte. Este un fel de democraţie feudală dacă i-am putea spune, deşi sună absolut a anomalie, dar nu sunt nici dictaturi, dar nici democraţii liberale. Exact cum am putea numi şi o anume categorie a populaţiei din România, conservatorii sau nostalgicii, cei care aşteaptă vindecarea frustrărilor proprii de la terţe persoane, lider de stat sau de guvern.

Ceea ce se petrece azi în Ucraina este de fapt ciocnirea celor două civilizaţii, cea europeană vestică şi cea euroasiatică. Este greu de crezut că în Ucraina, oligarhilor din minerit, sau din alte domenii, cei care au pus bazele unui sistem politic extrem de corupt, au şanse să fie implementate mecanisme de gen DNA, ANI sau altele cu care deja românii s-au obişnuit. Se vede cât de greu rezistă aceste instituţii în ţara noastră. Bătălia pentru Ucraina de fapt este o luptă între civilizaţii, este de altfel o luptă internă care se dă şi în România dar sub o altă formă, ceva mai nuanţată.

Slavă cerului, că România a fost aşezată geografic, de destin, ceva mai la vest de Moscova, deşi din păcate nu prea departe. Limita teritorială a Carpaţilor este de fapt graniţa sigură a mentalităţilor, dar este bine că această graniţă trece prin ţara noastră şi nu la vest de ea. Râmâne de văzut care va fi rezultatul evenimentelor din Ucraina, iar cel mai trist lucru pentru restul Uniunii Eurasiatice este că un rezultat favoarbil al pro-europenilor de acolo s-a propaga spre est şi ar prouce o contagiune în zona Belarus, Georgia etc. Visul construcţiei Uniunii Euroasitice s-ar prăbuşi. Asta o ştie şi Putin. Pe când o victorie a conservatorilor aflaţi la putere ar distruge speranţele dincoace, spre vest şi ar de aripi conservatorilor din Republica Moldova şi de ce nu, chiar şi din …România.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *