Mărturii din Infern – martori ai Tragediei de la Club Colectiv

„Am fost la Colectiv. Am scăpat pentru că am stat chiar lângă ușă. Chiar și așa soțul și fiul meu au putut ieși abia după 5 minute, acum fiind în spital intoxicați cu fum”, îşi începe povestea Delia Ţugui pe Facebook.

„Cum s-a întâmplat? S-a aprins buretele fonoizolant de pe stâlpul din stânga scenei, cel de lângă ușă, de la focul de artificii. Artificiile nu au fost exagerate, păreau relativ inofensive.

Problema a fost că buretele cu care erau tapetați stâlpii și tavanul localului este foarte ușor inflamabil. Am văzut cum s-a întâmplat totul, stâlpul cu pricina fiind la 1 metru, chiar în fața mea.

Solistul trupei a avut timp doar să facă o scurtă glumă: ” Asta nu era prevăzut în program”. În secunda următoare și-a dat seama că nu e de glumă și a cerut un extinctor, dar era deja prea târziu. În 30 de secunde, fără exagerare, focul s-a întins pe întreg tavanul. Lumea s-a îmbulzit către intrare, s-a reacționat relativ repede, dar ieșirea era prea îngustă și oamenii s-au panicat. În spatele meu s-au călcat în picioare, cățărându-se unii peste alții pentru a reuși să iasă.

După ce am ieșit afară, am auzit o bubuitură înfundată și am simțit că mă lovește o rafală de aer fierbinte în spate. Mi-a luat foc părul. Am pus mâna să îl sting și m-am ars. Aerul era fierbinte, irespirabil, fumul gros și negru, nu vedeam absolut nimic. Nu știam încotro merg. Am întins mâna și m-am agățat de geaca cuiva care se afla în fața mea și m-a târât după el. Altfel nu aș mai fi putut merge. Eram paralizată din cauza fierbințelii aerului irespirabil, am tras aer în piept și am simțit că mă arde până în stomac.

Repet, eram deja afară. Nu cred că a fost o explozie propriu-zisă. Din ceea ce am văzut ulterior la TV, s-ar fi prăbușit tavanul și asta ar fi putut provoca rafala de foc și fum care m-a prins din urmă.

Apoi am văzut lumină și am simțit aer curat. M-am uitat înapoi și am văzut o mare grămadă de oameni prăbușiți unii peste alții în ușă. Cei care ieșiseră încercau să-i tragă, dar cei de jos erau prinși sub greutatea celor de deasupra lor. Cineva striga întruna: „Luați-i mai întâi pe cei de deasupra!”, dar panica era prea mare.

Mulți încercau să ajute, dar era haotic. Prietenii se căutau între ei pe dedesubtul mormanului de oameni prin pipăit, strigându-se pe nume, întrebând: „Tu ești? Unde ești, că nu te văd? Asta e mâna ta?” etc. Era de coșmar. Nu îmi venea să cred că așa ceva e posibil. Mi-am dat seama imediat că cei din partea din spate a barului nu vor mai ieși cu viață de acolo”.

2. Am fost lângă Colectiv, la un club de dans şi imediat s-a umplut de fum după ce a luat foc. Am ieşit afară şi am mers să vedem ce se întâmplă. Ne-am mobilizat repede, noi eram puţini. A fost şocant ce a urmat, imaginile văzute nu le pot uita vreodată. Copii şi mulţi tineri aveau arsuri pe ei, plângeau, urlau de durere şi încercau să-şi caute prietenii. Ambulanţele veneau şi plecau şi am intrat acolo să ajutăm. Cadavre peste tot, oameni arşi erau căzuţi, nu credeam vreodată să văd aşa ceva.  Am luat paznicul de la celălalt club şi am încercat să-i ducem acolo, să-i ajutăm cumva, să dăm o mână de ajutor. Nu sunt un erou.. Cel care e făcut asta va plăti scump. Cum să dai cu artificii într-un club unde tavanul e de lemn şi pe pereţi sunt bureţi? Am ajutat cât am putut, dar nu voi putea uita niciodată acestă dramă”, a declarat Wilmark.

3. Delia Țugui, o tânără din Capitală, a decis ca vineri seară să asiste la lansarea de album a formaţiei Goodbye to Gravity.

Toată lumea se distra şi asculta muzică şi nimeni nu avea nici cea mai vagă idee ce avea să urmeze. În doar câteva minute totul s-a transformat într-o tragedie, 26 de oameni au murit şi peste 100 de persoane au fost grav rănite.

„Am fost la ‪‎Colectiv. Am scăpat pentru că am stat chiar lângă ușă. Chiar și așa soțul și fiul meu au putut ieși abia după 5 minute, acum fiind în spital intoxicați cu fum. Cum s-a întâmplat? S-a aprins buretele fonoizolant de pe stâlpul din stânga scenei, cel de lângă ușă, de la focul de artificii. Artificiile nu au fost exagerate, păreau relativ inofensive. Problema a fost că buretele cu care erau tapetați stâlpii și tavanul localului este foarte ușor inflamabil. Am văzut cum s-a întâmplat totul, stâlpul cu pricina fiind la 1 metru, chiar în fața mea.

 Solistul trupei a avut timp doar să facă o scurtă glumă: „Asta nu era prevăzut în program”. În secunda următoare și-a dat seama că nu e de glumă și a cerut un extinctor, dar era deja prea târziu. În 30 de secunde, fără exagerare, focul s-a întins pe întreg tavanul. Lumea s-a îmbulzit către intrare, s-a reacționat relativ repede, dar ieșirea era prea îngustă și oamenii s-au panicat. În spatele meu s-au călcat în picioare, cățărându-se unii peste alții pentru a reuși să iasă. 

După ce am ieșit afară, am auzit o bubuitură înfundată și am simțit că mă lovește o rafală de aer fierbinte în spate. Mi-a luat foc părul. Am pus mâna să îl sting și m-am ars. Aerul era fierbinte, irespirabil, fumul gros și negru, nu vedeam absolut nimic. Nu știam încotro merg. Am întins mâna și m-am agățat de geaca cuiva care se afla în fața mea și m-a târât după el. Altfel nu aș mai fi putut merge. Eram paralizată din cauza fierbințelii aerului irespirabil, am tras aer în piept și am simțit că mă arde până în stomac. Repet, eram deja afară. Nu cred că a fost o explozie propriu-zisă.

Din ceea ce am văzut ulterior la TV, s-ar fi prăbușit tavanul și asta ar fi putut provoca rafala de foc și fum care m-a prins din urmă. Apoi am văzut lumină și am simțit aer curat. M-am uitat înapoi și am văzut o mare grămadă de oameni prăbușiți unii peste alții în ușă. Cei care ieșiseră încercau să-i tragă, dar cei de jos erau prinși sub greutatea celor de deasupra lor. Cineva striga întruna: „Luați-i mai întâi pe cei de deasupra!”, dar panica era prea mare. Mulți încercau să ajute, dar era haotic. Prietenii se căutau între ei pe dedesubtul mormanului de oameni prin pipăit, strigându-se pe nume, întrebând: „Tu ești? Unde ești, că nu te văd? Asta e mâna ta?” etc. Era de coșmar. Nu îmi venea să cred că așa ceva e posibil. Mi-am dat seama imediat că cei din partea din spate a barului nu vor mai ieși cu viață de acolo”, a scris tânăra pe Facebook.

4. Unul dintre tinerii care au fost prezenţi în Clubul Colectiv în momentul producerii tragediei, Mihai Bărbuncă, a povestit cum s-au călcat tinerii în picioare ca să scape de flăcări. „La 30-40 de minute după ce a început concertul, au fost nişte artificii. Pe unul dintre pilonii din faţa scenei era ceva din material textil, nu ştiu exact ce. A ajuns la tavan, iar tavanul a luat foc. Ne-am îngrămădit toţi spre ieşire, cei care cădeau erau călcaţi în picioare“. Alex Banu, unul dintre puţinii tineri care au reuşit să scape nevătămaţi din incendiul izbucnit în Club Colectiv, a povestit, în cadrul Ştirilor Pro TV, ce s-a întâmplat în noaptea de vineri. Acesta a declarat că a scăpat intact în ciuda faptului că se afla în partea opusă ieşirii, precizând că, în primele momente, oamenii nu au realizat ce se întâmplă, însă, în doar câteva secunde, focul a izbucnit şi au început să cadă bucăţi din plafon.    „Un alt moment groaznic a fost atunci când am scăpat de acolo, te uitai în spate şi nu ştiai ce să faci. Nu poţi să atingi oamenii, aveau pielea arsă… ce m-a şocat cel mai mult este că toţi ziceau că sunt bine. Cu un metru înainte de ieşire deja nu puteam să mai ies şi mi-era foarte frică. Am luat o gură serioasă de fum, mi-a fost nasol, am reuşit să scap. Nu se mai vedea nimic din cauza norului de fum. Nu, negru, nimic, şi venea după tine, asta era nasol. Îmi doream din tot sufletul să mă împingă din spate, să ies şi prin geam. M-am panicat pentru că ştiu ce se întâmplă în situaţii de genul ăsta“, a declarat Alex Banu pentru Pro TV.

5. Tragedia de noaptea trecută i-a marcat pe viaţă pe toţi cei care au participat la concertul din Club Colectiv. Ana Maria a scăpat ca prin minune. Povesteşte că de la începutul concertului au fost folosite artificii, lucru care i-a dat de gândit prin felul în care erau amplasate.

Ana Maria, martor: „Era o stare de bine la concert. Lucrurile mergeau frumos. Personal, m-am speriat puţin când am văzut artificiile de la primul cântec. Atunci când au urcat pe scenă şi au început să cânte au avut artificii în laterale. M-am speriat şi m-am tras înapoi. Şi alţi oameni din public s-au tras înapoi”.

Ana Maria a avut noroc. Cu doar câteva minute înainte de tragedie a ieşit din sală.

Ana Maria: „Ne-am dus la grupurile sanitare şi, în momentul în care am ieşit de la grupurile sanitare, am auzit: foc, arde, a luat foc. A fost creat un culoar lângă bar, oamenii care au fost la Colectiv stiu. Ea m-a tras şi am mers spre ieşire şi am văzut cum tot tavanul ardea. Focul venea spre bar. Am zis că trebuie să ieşim repede pentru că oamenii sunt speriaţi şi se creează panică”.

În câteva secunde, tot tavanul clubului a fost cuprins de flăcări. Cei aproximativ 500 de oameni au dat buza spre singura ieşire din club, mai povesteşte Ana Maria.

Ana Maria: „Încercam să găsim ieşiri în stradă. Nu se putea ieşi. Erau nişte locuri închise. La un moment dat, a apărut o fată care avea bluza arsă şi părul puţin ars. Era o singură uşă care deschidea în normal pt intrare şi ieşire. Mai erau nişte geamuri mari lângă. Era o singură uşă. Mirosea a carne arsă, a păr ars. Oamenii erau speriaţi, oamenii ţipau. Din club ieşea fum, fumul ajunse şi în Salsa, ne-am dus să luam apă. Era un alt club aflat acolo”.

Autorităţile susţin că ambulanţele au ajuns la faţa locului în 11 minute. Unii dintre martori spun că a durat mai mult.

Ana Maria, martor: „Am sunat la 112 şi am început să vorbesc nu tocmai într-o limbă română ortodoxă: vă rog să trimiteţi odată ambulanţele şi pompierii, pentru că aici sunt oameni care mor, oameni care mor şi voi nu trimiteți ambulanțele. Mi-a pasat un domn care încerca să mă liniştească . I-am spus că sunt calmă și că ei nu reacționează la timp. M-au întrebat dacă cunosc patronii şi le-am spus că nu”.

Martorii mai povestec că niciun reprezentat al clubului nu s-a implicat în evacuarea zonei. Localul ar fi avut doar trei agenţi de bază.