La PSD Vâlcea o fi nevoie de oameni noi, dar măcar să fie şi buni, domnule Rădulescu!
Am amânat din mai multe motive acest articol, unul pentru că am plecat destul de rapid din ţară, după conferinţa social-democraţilor vâlceni, un eveniment tragic s-a produs în familia liderului Rădulescu dar, am aşteptat şi congresul naţional.
Dacă în urmă cu 2 săptămâni sancţionam prezenţa la USR în linia frontului a unor personaje dubioase şi cu o agresivitate clinică în dezbaterile publice, ceea ce face ca acest partid de „fete mari”, votat cu speranţă, să devină în foarte scurt timp o mlaştină politică, iată că e rândul PSD Vâlcea să dezamăgească, inclusiv proprii membri.
Să ne înţelegem, PSD Vâlcea este o organizaţie atipică şi diferită de zona centrală, liderul Rădulescu este departe de ceea ce înseamnă vătaf, baron sau stăpân de judeţ. Dimpotrivă, averile Răduleştilor adunate nu cred că ajung nici la o zecime din averile de partea dreptei vâlcene. Însă, din păcate, Constantin Rădulescu are şi un mare handicap. Nu se pricepe la oameni.
Exemplul concludent a fost dat de conferinţa judeţeană a partidului, de acum vreo 2 săptămâni, unde au intrat pe scenă 3 itemuri de-a dreptul groteşti pentru viaţa politică. Prima a fost o femeie, din acest punct de vedere, susţinea toate criteriile, dar din punct de vedere politic, o catastrofă. Un discurs fals, agresiv, dur raportat la elevi. Nu i-am reţinut numele, pentru că efectiv a fost un eşec.
Al doilea personaj, un caragialenesc pur şi simplu, dar adus în prezent. Un fel de Ion Câlea pe stil nou care ne-a ţinut un discurs despre pomicultură, de şi bietul lider de partid, părea siderat de gângâviile inginerului respectiv. Un fiasco, un pumn în plex acest puştan.
Iar ultimul, un dentar, din câte am auzit, singura calitate sau aspect pe care l-aş putea menţiona, este că insul în cauză este mai mare decât liderul de partid.
Trei discursuri opace, cu nuanţe clinice de disconfort şi nu doar pentru presă, ci inclusiv pentru pesediştii din sală. Nelămurit, am întrebat, la final şi eu câţiva social-democraţi vâlceni, ce a fost acest experiment de tip Eugen Ionescu şi mi-au spus: „Un dezastru, ce să fie, dar spuneţi-i dumneavoastră presa, că pe noi nu ne-ar crede”
Am plecat dezamăgit de la conferinţa judeţeană a PSD şi spun că da, este nevoie de oameni noi şi tineri în partid, mai ales că este destul de nefrecventabil, după 26 mai, dar aceştia trebuie să fie şi buni.
Nu cred şi nu vreau dispariţia PSD, sunt un iubitor de democraţie şi consider că este nevoie clară de un partid de echilibru, într-o societate unde diferenţe salariale sunt colosale între cei care câştigă peste 1000 – 1500 de euro pe lună şi cei care iau puţin peste 1300 de lei. Dar nu cu asemenea luptători redefineşti partidul. Nu cu domnişorele cu sex-appeal doar şi 2 caţavenci de mileniul III.
În acest moment, este clar că PSD Vâlcea se află la o răscruce. Dar graba strică treaba. Dacă încerci să redefineşti forţat lucrurile o dai peste cap de tot. Electoratul nu e prost şi pare că se trezeşte după votul pentru virgine din 26 mai dar, dacă vede, oameni cu neuroni îndoilenici pe partea asta, pleacă cu sictir.
La nivel naţional, PSD nu este ajutat deloc. Personajul Dăncilă nu este unul nou, ci tot unul vechi chiar dacă nu mai confundă acum Muntenegru cu Kosovo. De aceea, a fost totul cam în grabă. Iar dacă în toamnă, PSD rămâne la guvernare, sunt şanse să fie ultima din cariera lor politică, cel puţin cu acest nume.
Liviu POPESCU
