La pas prin tărâmul frumos la Stăneștiului, prin lunca Cernei

Pe un drum care a ales malul stâng al Cernei, trecând pe sub biserica sălăjeană, la Stăneşti Vâlcii, avem comuna cu multi cireşi, , cu prea multă liniste, de parcă intri într-o biserică românească veche şi cât timp o străbaţi, un cor încet de heruvimi te însoţeşte.

În zăvoiul Cernei, sau pe Linia Dealului sau la Gârnicetu, vara încet se transformă în toamnă, pădurea prinde ușor culoare, oferă un decor de echilibru.

Mă gândeam uneori de ce Marina a ales Stăneştiul pentru mica biserică adusă din Sălaj aici. Pentru că nu putea nicăieri în altă parte să o aducă. Biserica este parcă aici construită, dealurile din Şuici seamănă cu cele din Sălaj, oamenii au aceeasi euharistie, au aceeaşi plecăciune în faţa celor sfinte şi neştiute dar asumate.

Aşadar, treceţi de Cotoşmanu şi de la Roeşti, mergeţi în stânga Cernei, spre Vâlcea de sud, aici veţi găsi o localitate cu multă poezie, cu multă liniste duhovnicească, o formă de împăcare a muntelui cu dealurile, o armonie a culorilor şi a caselor, o ospitalitate pe care nu o poţi caracteriza în cuvinte.

Se lucrează în prezent la rețelele de apă și canalizare și mai multe clădiri vor fi consolidate cu fonduri europene, pe risc seismic. Și mai trebuie spus doar atât, Stăneștiul atrage rezidenți de peste tot din țară, se cumpără masiv case, se construiește. Pentru că este o oază de frumos, aici pe Valea Cernei.