Jurnal de Festival, By Flaviana Chiriac
Din seria „dacă universul vrea ca ceva să se întâmple, apăi o să găsească o cale”.
Am luat abonamente la festival în 2020, de Revelion. În 2021 n-a mai fost festival. În 2022 este festival, dar noi nu aveam cum să ajungem din motive de loc de muncă nou, nu ai cum să ceri concediu o săptămână când abia te-ai angajat, aia era, am renunțat, am trecut peste și am anunțat că vând biletele.
De două ori era să vând câte un abonament, dar omul s-a răzgândit.
Acum trei săptămâni, Laurențiu mă sună vesel ca un cintezoi și îmi zice că a primit concediu o săptămână din motive de vară, comenzi puține, etc. Nu pricep de ce e așa încântat pentru că săptămâna era cea anterioară festivalului. Bombăn că e aiurea, că uite, puteam să fi mers la festival, acu’ suntem și cu banii pe bilete pierduți, concediu este, dar nu când trebuie și totul e nașpa.
– Păi când e festivalul? mă întreabă confuz.
– În săptămâna de după concediul tău!
– Aha! Stai că mă duc la personal.
Mă sună din nou după o oră, tot vesel ca un cintezoi, că gata, mergem la Brezoi. Se sunase un coleg, i s-a propus aceluia să schimbe săptămâna de concediu, omul a acceptat și gata.
OK. Mergem. Unde stăm? Hai să căutăm cazare. Festivalul începe marți. Stabilesc cu soră-mea că dormim la ea marți noapte, iar de miercuri să căutăm ceva pensiune. Cu o săptămână înainte de festival, mai găseai ceva cazare, dar la prețuri de litoral 🙂
Găsesc în final o pensiune, preț ok, rezerv 3 nopți, nu arată cine știe ce, dar aia e, un pat să dormi, ce mare lucru trebuia?!
Vine luni, o zi înainte de festival. La prânz, primesc mesaj de la soră-mea că bărbatu-său are un test covid pozitiv. Na, nu mai puteam sta la ei. Ce facem? Plecăm o zi mai târziu sau căutăm cazare încă o noapte? Nu, hai să stăm altundeva. Mda. Ușor de zis. Pensiunea noastră nu mai avea loc inca o zi.
Deschid booking, îmi iese în cale nush ce apartament lângă Călimănești, 600 de lei 4 nopți, pomană curată, fac rezervare. Nerambursabil. Îmi zic în sinea mea că au greșit ceva, că n-are cum să fie apartament, dar aia e, o cameră tre’ să fie.
Anulez cealaltă rezervare. Cu penalizare de o noapte că depășisem perioada de anulare gratuită. Asta era pe la ora 14.
La ora 17 sună telefonul. O doamnă care vorbea mult și repede, îmi zice că ea nu știe ce au făcut cei de la booking, dar ea are ocupată toată pensiunea și ne-a sunat să ne spună să nu venim, că n-are unde să ne cazeze. Rămân tablou, îi zic să anuleze ea rezervarea că eu nu am cum și pierd banii, ea zice că se chinuie să vorbească cu booking dot com să rezolve și nu răspunde nimeni. În fine, închidem.
După o oră mă sună iar să mă întrebe dacă am rezolvat și își tot cerea scuze de situație. Îi zic că eu n-am cum să rezolv, ea zice iar că ce rău îi pare, eu zic că și mie, mai ales mie, că acu’ io xr fac? Și chiar nu știam ce să fac…
Și o întreb într-o doară dacă nu știe ceva cazare la altcineva. Și zice că ea stă la bloc în Călimănești și că dacă eu vreau, ea pleacă la noră-sa și pe bărbatu-său îl trimite la țară și ne primește la ea acasă. Pentru cei 600 de lei sau chiar 500, dacă e, să venim totuși și să nu se stricăm planurile de vacanță.
Rămân cam contrariată, cred că m-am și speriat un pic, i-am zis mulțumesc frumos de ofertă și că o sun într-o oră.
Îi zic la al meu ce și cum, zic ce facem? Se uită lung la mine, mai trage două fumuri și zice hai!
Și chiar așa am făcut. Iar acu’ dormim în apartament la doamna cu pricina, soțul ei a plecat la țară, dar doamna nu prea stă la noră-sa, noaptea o găsim acasă, doarme, dar nu vedem că noi venim la 2-3, iar ea pleacă devreme, nu știu unde 🙂
Azi am văzut-o mai mult, a venit pe la 11, noi abia ne trezisem și eram la a doua gură de cafea și ea a venit și a început să povestească și pe mine m-a luat capul pentru că cu mine nu vorbești decât la o oră după ce m-am trezit, dar altfel e simpatică și primitoare și ne-a zis că data viitoare să o sunăm direct, nu la booking, și eu cred că dacă mai venim la Călimănești, așa o să facem :)))
Iar acu’ suntem la Brezoi și e mișto tare, dar o să mai scriu și mâine că azi am vorbit destul, cred că am băut apă după gazda noastră….!
