Joe americanu’, în chiloţi scurţi şi tricou face jogging la Mihăeşti – Jurnal de Front II

Joe. În pantoloni scurti şi tricou. Joe un american ca oricare altul de Mihăeşti face jogging împreună cu Mark pe strada mea. Ieri udam roşiile şi azi i-am salutat. Joe mi-a răspuns cu acel Hello sau Hy. Mi-am aprins Marlboro gold şi am ieşit la poartă.

Şi Joe fumează. No, no, journalist, râde el. Eu îi spun că nu e interviu, e discuţie, ca între mine şi el. Pe pod la poartă, la Negreni.

Despre Noble Jump. Mark e mai tăcut. Am râs şi eu, i-am spus că nu vreau să vorbesc de Bin Laden şi nici de Trump. „Who are them?” Râde Joe. E private. Nu e „sărgi”, cum am văzut eu în filme.

„România, too hot” spun eu. „No, too hot Irak, Bagdad too hot, Arizona too hot. Florida too hot”. Are dreptate. Eu transpir la 33 de grade. dar aşa sunt eu, mai transpirancios. Joe e latino. Aşa pare după muian.

De unde eşti Joe? San Francisco. Frumos, zic eu. Serialul cu Michael Douglas, cu străzile din… Se uită la mine fără să înţeleagă ce îndrug eu.

Atunci dracu, cu podul ăla mare şi cu falia San Andre. Asta o ştie. E cu cutremurul. Şi arată cum se bâţâie. Nu ca la noi la Focşani. Spun eu. Aude şi e nelămurit. lasă, mai zic eu.

Unde a mai fost? În Irak.

România? „Nu am luptat în România”, zice el, răzând.

Gagici? Era clar că-l întreb. Se uită mirat la mine. „The old lady and the cow”. Acum e rândul meu să râd. „Sunteţi ca englezii şi arabii!”.

Au! Zic eu, cum drace, de unde a scos-o? Paştem capre, oi şi cai. În toată Europa, la englezi a mai văzut şi în lume la arabi. Da, şi la Mihăeşti e un minaret unde cântă arhiepiscopul de Canterbury..

E şi asta o treabă zic eu. Ne-a poziţionat bine. Aveţi voie să vorbiţi cu noi? „Are you sick?” spune Joe. Avem voie să vorbim cu oricine dar să nu tragem, he he he.

Asta ar mai trebui.

Când vin elicopterele? Black Hawk, spun eu. Ridică din umeri. Şi dă din cap.  Râmnicu Vâlcea? Întreb eu. „City”. Şi arătă din cap spre nord.

Ne-am plictisit amândoi de dialog. E clar că nu e interviu şi nici el nu va spune nimic. Am salutat. Şi a plecat. Mark o ştersese mai demult.

Am citit un reportaj Digi. Nu e aşa. Sătenii nu sunt curioşi de americani. Şi nu vorbesc aşa de ţărăneşte, cum s-a străduit duduia de la Digi. Mihăeştiul e un cartier ceva mai îndepărtat al Râmnicului, nu e pierdut în mijloc de Oltenia. Dar televiziunea vrea rating şi vrea să arătăm că suntem nişte oarecare umili şi primitivi. Nu vrea realitatea aşa cum e ea.

Deja ne-am obişnuit cu ei. Americanii. Nu mi s-a părut anormal nici la Troianu, acolo unde au logistica, azi când am trecut pe lângă ei. Nici că sunt negri. Nici că sunt îmbrăcaţi ca-n filme.

Miercuri seara îl iau pe mucea şi mergem să vedem baza. Unde beau cola, unde dorm şi unde au biliardul. Alea pe care le-am văzut în filme.

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *