Iarna, singurul personaj, care din basm a devenit unul horror

Am obosit. Sincer, deja văd numai alb în faţa ochilor, toate televiziunile de ştiri, ziarele, agenţiile de presă numai despre asta vorbesc – coduri, viscol, sinistraţi, drumuri, demisii, iarnă grea, iarnă rea, urgie.

Halucinant, îţi albeşte retina, creierul, pixul şi tastatura, memoria. Iarna copilăriei devine astfel un monstru, o calamitate, o gorgonă. Ninsorile sunt cele mai neplăcute sunt  fenomene horror pentru noi, pentru guvern, pentru primari. Naştem o ură faţă de stratul de omăt, exact acela care ne bucura tot pe noi prin ani 80, când scoteam târliile şi ieşeam pe derdeluş.

Dragnea, Şova, Ponta, Oprea ne fac să urâm acest spectacol alb. De ce? Pentru că nu sunt capabili să gândească 6 luni pe an, în sezonul cald, măsuri pentru sezonul rece. Şi nu ar fi greu deloc. Perdelele de arbori şi parazăpezi. Genetica a evoluat atât de mult, am aflat că sunt tot felul de copaci care cresc într-un an, cât alţii în zece, de ce nu îi plantăm, sau banalul salcâm, plop, plute. DN 22, parcă aşa se numeşte, l-am învăţat pe de rost, e drumul ăla din Râmnicu Sărat prin Bărăgan, anual se închide, autostrăzile, puţine câte sunt se închid. Nu e nimeni în stare ca din martie şi până în noiembrie să nu se apuce de treabă, pentru a executa în toată Câmpia Bărăganului aceste lucrări care ar înlesni munca din iarnă?

Nu. Din martie, ne apucăm de altceva, de prostiile nostre cotidiene, presărate din când în când cu inundaţii. Măcar aici, s-au apucat de diguri, deşi anevoios se mişcă treburile.

Autorităile aşadar, presa, toată lumea doreşte să diabolizăm iarna, să nu o mai iubim. Veneam într-o seară spre casă şi, mă uitam la oraşul alb, copacii şi lumina difuză îl făceau cu adevărat frumos. Când eram puşti, pândeam în lumina becurile stradale să văd fulguiala de noapte, aşteptând zăpada. Cred că eram printre primii care anunţau în casă: Ninge! La ţară când mă trezeam dimineaţa şi ridicam capul spre geam şi vedeam albul de afară, eram în cinci minute, încălţat, cu mănuşi şi la sanie! Recunosc, mirosul dulceag al ienii şi scosul cenuşii din sobă, torsul pisicii umede care se strecura pe sub plapumă, asta e iarna de care vreau să-mi amintesc. De câinele abătut, de găinile care culegeau boabele galbene vizibile acum în zăpadă.

Guvernanţii se luptă cu ea, aiurea. Ar trebui să colaboreze, aşa cum spuneam mai sus, dacă în sezonul cald ar dori ca pe baza experienţei recente să prevină fenemenl satelor sinsitrate sau drumurilor blocate, nu ar avea multe de făcut.

Dar, sunt firme de deszăpezire care au culoare politică, sunt utilaje care trebuie să se cumpere de la cineva, o rudă sau un client, la fel şi tonele de sare, de motorină, care au un preţ de achiţiziţie. Se pot face bani în două săptămâni de prăpăd, bani frumoşi doar din comisioane.

„Dacă punem, se fură şi salcâmii şi parazăpezii!”, am auzit eu zilele astea pe cineva din guvern.

Replica mea la asta, ar fi fost: „Atunci, nu mai votăm pe nimeni pentru că oricum sunt hoţi şi incompetenţi!”

 

Loading...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *