Frumoasa Faleză de Răsărit a Vâlcii are un nume: Dăești

Faleza de est a Oltului, de la Călimăneşti în jos, poartă un nume, un nume care se confundă atât cu sălciile care se oglindesc în apă, în dealurile care poartă pădurile drept coroană, în miturile frumoase al Castrei Traiana…Dăeşti.

În stolurile uriașe de lebede care și în această iarnă au ocupat în forță tot luciul de apă. Acesta este Dăeștiul nobil. De sus, de la pensiunile care privesc cerul și râul, până aici, la marginea Oltului, Dăeștiul este cel mai frumos așezământ din zona subarpatică. Faleza de răsărit a Vâlcii. Loc unde s-au plimbat ani întregi, cavaleri, regi, prinți, cărturari. Pe drumul Oltului, drum care se oprește pentru o ultimă sărutare a luncii, înainte ca Oltul să intre între munți.

Suntem în aşezarea lui Traian. Aici a contruit un impunător fort, aici se pare că mare împărat a stat o perioadă, aici pe mal de Olt, în comuna care reazemă subcarpaţii şi azi se pierde în trepte până spre cer.

O culme absolut minunată trasează o paralelă de poezie pe muchia cea mai de sus a dealurilor iar acolo, turismul a germinat frumos, în aceată parte nordică a Vâlcii. De fapt, ne apropiem de Râmnic, Fedeleşoiu zâmbeşte oraşului şi solicită supremaţie în natură, râpa albă care domină peisajul pune zălog între nord şi centru, între Dăeşti şi oraşul lui Mircea.

Pentru că da, Dăeştiul este o poveste care se întinde de la marginea Călimăneştiului până jos spre Râmnicul Malului Alb. Este o comună care începe cu un parc elegant, cu cel mai elegant complex sportiv, turistic, cultural de agrement, aici sub aninii Oltului şi se termină la intrarea în staţiunea lui Mircea.  Între el stă liniştit Oltul, suprins în leneveala lui tomnatecă la baraj.

Dăeştiul se schimbă, acolo unde Traian a avut cel mai mare castru de pe Olt, azi se ridică una din localităţile cu potenţial agro-turistic imens. Se aşteaptă investitorii şi nu au cum să regrete dacă vin aici, pe colinele Dăeştiului. Pentru că Dăeștiul este frumos pe Olt, lângă ape, pe dealuri, în păduri, în biserici, în case, în poezie, peste tot, Dăeștiul este un pasaj din trecut spre viitor.

Nimic nu se compară, sincer, cu panorama Oltului de sus, lacul de la Dăesti  este ca o mare liniştită a Vâlcii, o pictură reuşită a unui Dumnezeu care a binecuvîntat acest judeţ.

Liviu POPESCU