Fosta grădiniţă de lux a mahărilor comunişti din Vâlcea va fi demolată

O clădire istorică din centrul municipiului Râmnicu Vâlcea, aflată de zece ani în stare avansată de degradare, a ajuns azi „cămin” al boschetarilor, golani, sau  fie oameni care şi-au pierdut locuinţele sau foşti copii instituţionalizaţi care au fost evacuaţi din centrele de plasament după împlinirea vârstei de 18 ani.

„Donca Simo”, aşa cum este ea cunoscută, reprezintă astăzi un real pericol, în orice moment aceasta putând să se prăbuşească. Ea a fost împrejmuită de primărie, autorităţile neavând până acum altă soluţie, deoarece a fost retrocedată foştilor proprietari în anul 2000. Numai că soarta i-a fost pecetluită, urmând ca în foarte scurt timp să fie demolată, în locul ei, strada Ctin Brâncoveanu va fi lărgită la 4 benzi.

„Donca Simo” a fost construită în perioada interbelică, fiind un conac boieresc cu etaj şi mansardă, care a reprezentat mulţi ani una din clădirile simbol ale Râmnicului. În anii ’50, aceasta a fost naţionalizată, iar timp de peste 40 de ani aici a funcţionat una din grădiniţele unde nomenclatura comunistă îşi aducea copii, fiind astfel o unitate şcolară considerată „cu circuit închis”. Toate beizadelele marilor mahări ai partidului au fost şoimi de nădejde în această grădiniţă de lux.

“Donca Simo era o poeta muncitoare, „eroina” unor poezii comuniste recitate in nestire de pionierii si scolarii de pe vremea lui Gheorgiu-Dej.

Donca Simó (o biată tânără, prinsă pe când tipărea manifeste, cu al cărei nume au botezat comuniştii, după cucerirea puterii, zeci de şcoli, grădiniţe, întreprinderi, ba până şi un cinematograf…),
În 1936 a avut loc un proces la Craiova, în care acuzaţii erau 19 comunişti, în frunte cu Ana Pauker, născută Hanna Rabinsohn. Ceilalţi membri ai PCdR erau:…….. si Donca Simo”

Drama acestei construcţii se petrece abia după revoluţie, o poveste care a dus ca azi, la nici 50 de metri de primăria Râmnicului să avem cea mai paraginită clădire, o construcţie unde dorm boschetarii oraşului.

După 1990, Inspectoratul Şcolar Judeţean a dorit să mute aici Casa Corpului Didactic şi chiar să amenajeze un club al cadrelor didactice, însă clădirea nu a beneficiat de lucrări de reabilitare. În 1996 a existat un plan de restaurare, dar ulterior acesta nu a mai putut fi aplicat, după ce foştii proprietari şi-au revendicat clădirea în instanţă.

În anul 2000, procesul a fost câştigat, iar proprietarii au dorit să demoleze construcţia, dorind să valorifice doar terenul de sub ea, fiind situat în zona centrală a municipiului.

Primăria Râmnicu Vâlcea nu a putut elibera autorizaţia de demolare, clădirea fiind situată într-o zonă protejată din punct de vedere istoric. În consecinţă clădirea a rămas abandonată în ultimii zece ani, aici adăpostindu-se oamenii străzii.

Acum un an, 3 familii se adăposteau în subsolurile şi în camerele degradate ale acestei clădiri, în realitate numărul acestora putând fi şi mai mare.

Clădirea a ajuns azi un pericol public şi este cea mai insalubră zonă a municipiului, chiar în centru.

De altfel în această lună, în temeiul HCL nr. 12/2016 pentru aprobarea ”Regulamentului privind stabilirea condiţiilor de impunere a supraimpozitării pe clădirile şi terenurile neîngrijite din intravilanul municipiului Râmnicu Vâlcea”,  a demarat inventarierea acestor imobile de către reprezentanţi ai Poliţiei Locale – Departamentul Disciplina în Construcţii şi ai Direcţiei Urbanism din cadrul Primăriei municipiului.

Pentru fiecare clădire sau teren neîngrijite, în urma autosesizării sau la semnalele transmise de cetăţeni sau de instituţii abilitate, se va întocmi o Notă tehnică în baza căreia se va stabili gradul de paragină al imobilului, iar după identificarea şi somarea proprietarului, acesta are la dispoziţie un termen de maxim 120 zile pentru remedierea aspectelor semnalate.

În cazul în care proprietarul nu ia măsurile cuvenite, este înştiinţată Direcţia Economico-Financiară care va comunica deţinătorului că imobilul neîngrijit se supraimpozitează, în condiţiile legii, cu 250%, 315% sau 500% (pentru clădiri), respectiv cu 250% sau 500% (pentru terenuri), în funcţie de nivelul de degradare stabilit prin punctajul rezultat din Nota tehnică.