Farsa ”Anghel Saligny”: Mită pentru baroni iar amărăștenii condamnați să înoate în noroaie
Când se vorbea despre Programul Național de Investiții ”Anghel Saligny”, un fel de PNDL3, am fost cel mai mare susținător al programului, considerând că USR este departe de realitate și se opune unui demers sincer pentru a dezvolta România.
Pentru că, la fel ca mine, mulți au crezut că acest PNI este menit a ajunge acolo unde fondurile europene nu pot.
În România sunt peste o treime de localități rurale care se învârt în jurul valorii de maxim 2000 de locuitori și pentru care eligibilitatea pentru fonduri europene este mult prea complicată. Sunt localități unde demografia e în scădere, tocmai din cauza lipsei de utilități, de la asfalt, până la curent, apă, canalizare, gaze.
Aceste comune nu pot da înainte fără un sprijin masiv din partea guvernului. Exista tema falsă a contopirii administrative. Ca o soluție. Nimic mai fals. Credeți că dacă Bălceștiul de exempu va absorbi Ghioroiu de lângă, lucrurile se schimbă pentru populația din Ghioroiu? Bălceștiul este el un orășel care se zbate să iasă la lumină și are destule zone rurale subdezvoltate. Îi mai trebuia alta? Până va beneficia viitorul district Ghiroroiu din orașul Bălcești de canalizare și asfalt, ar mai curge alți 10 ani.
Sau, dacă unim cele 4 comune sărace de pa Valea Pescenei nu facem, în realitate, decât să multiplicăm sărăcia de 4 ori, nimic altceva.
Și atunci, în vară vine guvernul PNL cu acest PNDL3, numit Anghel Saligny, care teoretic trebuia să se adreseze exact acestor comunități mici. Cunoscând foarte bine cum stă realitatea la sol, am aplaudat această ordonanță și, așa cum am precizat, i-am condamnat pe cei de la USR, pentru naivitate, reacredință și paralelism total cu nevoile românilor.
Acest PNDL3, din punctul meu de vedere, trebuia să aibă exact criterii de eligibilitate, un pic diferite de fondurile europene. Adică să se adreseze localităților sub 10.000 de locuitori, punctaj mai mare să obțină cele care au din ce în ce mai puțini. Tot punctaj mai mare trebuia să primească localitățile care nu au utilități, maxim de puncte primind cele care nu au de niciunele. Adică exact pe dos ca la fonduri europene. Gradul de izolare, gradul de sărăcie, populația redusă trebuia să ofere punctaje maxime.
Dacă tot se dorea a fi un program complementar fondurilor europene.
În realitate, ce avem noi prin PNDL3? Cele mai multe proiecte sunt depuse de: București, Cluj, Oradea, Timișoara, Brașov, Iași, Bacău. Nu există de altfel niciun municipiu sau Consiliu Județean care să nu fi depus proiecte pe acest PNDL3. Păi cum vine asta? Care era scopul și ideea creării acestui program național? Un supliment cumva, un bonus, pentru localitățile bogate, o mită pentru baroni, indiferent de culoare? Dezamăgitor este că toți primarii USR, majoritatea primari ai unor orașe bogate au sărit fuga cu gamela întinsă la PNDL3.
La această oră, sumele care se cer prin PNDL3, sunt de 5 ori mai mari decât bugetul acestui program. Cine vor pierde? Exact amărășenii, comunele cu noroaie, fără utilități. De ce? Pentru că populația e prea mică și deh, asta înseamnă că nu sunt alegători. Păi comparăm noi, Lăcusteniul cu 1500 de locuitori care are nevoie de utilități cu Bucureștiul lui Dan sau Clujul lui Boc?
Paradoxul este că dacă ar fi tăiate de pe listă toate proiectele localităților de peste 10.000 de locuitori, cele 10 miliarde de euro ar fi suficiente pentru a scoate din sărăcie acea treime din localitățile sărace ale României.
Nu se va întâmpla asta, vom auzi teorii despre comasări de localități, despre reorganizare administrativă, alte teorii despre nu știu ce alte soluții salvatoare. Asta în timp ce comunele sărace vor dispărea de pe harta României, în maxim 20 de ani.
