Drama unui Judeţ – Vâlcea – născut abia după 2010, după ce vaca socialistă a murit ireversibil

Şi nu pentru că politicul ar fi făcut ceva în acest sens, ci pentru că s-a întâmplat, pur şi simplu, ca din scleroza unei economii arhaice să se nască totuşi acest judeţ.

Privind în urmă, te apucă furia când constaţi câte ar fi putut realiza acest judeţ, la scară naţională, dacă, din 1990 încoace, ar fi fost alţii la conducerea lui, şi nu o clasă de vechi comunişti, care nu au făcut altceva decât să păstreze o inerţie cumplită.

Făceam naveta lunar la Bucureşti în anii ’90 şi mă izbea cumplit această diferenţă între judeţul nostru, blocat în comunism, gri, cu tot felul de convulsii, şi capitală. Vâlcea era un judeţ paralizat în anii ’80, cu o industrie socialistă – soda, chimia, acelaşi parc industrial Râureni, care murea încet, dar sigur, numai că nimeni nu vedea. Era un cancer care se întindea aproape imperceptibil.

Au fost premiaţi, anul trecut în toamnă, vreo 100 de personalităţi vâlcene. Ironic, aceste personalităţi trebuiau să dispară complet din peisaj, iar nu premii trebuiau să primească, ci amenzi de viaţă. Pentru că lor li se datorează cronicizarea bolii acestui judeţ şi sărăcia populaţiei. Sunt oameni care nu au gândit nimic în şi pentru acest judeţ.

Până în anii 2000, în Râmnicu Vâlcea nu aveai de ce să vii, industria era aia veche, staţiunile erau ale pensionarilor, cu hoteluri mucegăite, în care cred că Sirius sau Vega erau televizoarele de pe noptiere. Era de parcă Revoluţia din 1989 ocolise complet acest judeţ. Nu dau nume acum, le ştim cu toţii, preşedinţi de CJ, primari (cu excepţia lui Zamfirescu), toţi au preferat să sugă lapte din ce în mai puţin şi mai stricat de la biata vacă numită Vâlcea economică.

Investiţii nu au existat, nicio companie mare nu a preferat să vină aici, ba, mai mult, CET Govora a fost alocat Judeţului, o nouă vacă de muls. Se formase o cupolă peste Vâlcea, un spaţiu insalubru şi nefrecventabil, o mafie mediocră, un amestec de socialism de stat şi capitalism românesc sălbatic.

Populaţia sărăcea, dar într-un mod pervers, adică puţin câte puţin, ca să nu se prindă şi să nu avem revolte sau ceva care să schimbe ordinea lucurilor.

Din fericire, după 2010, situaţia s-a schimbat, dar nu graţie vreunei schimbări de clasă politică, de mental, de DNA sau alţi factori externi. Pur şi simplu totul s-a prăbuşit. Şandramaua putredă a Vâlcii a colapsat, vaca aia mulsă a murit.

Şi, după 2012, lucrurile au început să se mişte. Greu, foarte greu, pentru că am luat-o de la 0.

În prezent, Vâlcea este pe un trend, cu totul schimbat față de 2009. Mă uit la statistici și remarc că, în ultimii 8 ani, numărul de salariați a crescut de la 70.000 la 80.000, salariile parcă nu mai sunt ultimele din coadă, dar nici prea mult nu au apucat să se ridice. Turismul se dezmorţeşte şi vine cu noi oferte.

Dar mai e mult până departe. Abia în 2019 se anunţă ample investiţii în infrastructura de drumuri (contracte semnate şi finanţate). Budeştiul a devenit un parc industrial de la sine, care începe să strângă forţă de muncă, Râmnicu Vâlcea are o dinamică imobiliară, dar şi de infrastructură, unică în ultimii 10 ani.

Dar minuni nu au cum să se facă peste noapte, după ce, timp de 20 de ani, ai trăit pe sub pământ, într-o epocă fanariotă târzie. Abia în anul 2024 Vâlcea poate trage o linie ca să vadă unde se află în grafic. Din fericire, în toate cele 89 de localităţi, se lucrează la infrastructură, drumuri, utilităţi, şcoli, dispensare. Se aşteaptă gazele. Deci există o mobilitate. Din păcate, începută prea târziu. Dar poate că aşa trebuia.

Liviu POPESCU

 

Loading...

One comment

  • Precar Roman

    Nu sunt de acord. Cel putin, Ramnicu Valcea arata super (in comparatie cu celelalte orase romanesti), si datoritacelor care au avut grija de asta in trecut!!! Sa fim obiectivi!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *