Drama şi despărţirea a doi fraţi din politică: Unul un Gentleman, Celălalt un panglicar, ajuns premier
Povestea a doi frați sau rețeta succesului în videocrație
Boris Johnson și Jo Johnson sunt frați. Ambii au terminat elitistul Eton
, ambii au absolvit Oxford la același colegiu: fratele cel mare, Boris, cu un calificativ mai modest, fratele cel mic, Jo, cu unul foarte bun. Ambii au editat publicații studențești (Boris una de satiră, Jo una serioasă), iar apoi au început să lucreze ca jurnaliști. De aici, căile fraților încep să se diferențieze:
– Boris e concediat pentru că a falsificat o știre 🤥, Jo ajunge autorul celei mai influente rubrici din Financial Times,
– Boris transmite știri senzaționaliste de la Bruxelles 🤡, Jo primește premii prestigioase pentru scrierile sale,
– Boris devine personaj de show-uri TV, Jo studiază la una dintre cele mai bune universități europene de business.
Apoi, amândoi intră în politică…
Boris devine personaj frecvent de scandaluri (de la a admite că a tras cocaină 🤧 până la a atârna ridicol de o sârmă deasupra unui parc), face poante, unele bune dar indiferente la context, are amante, face cheltuieli excesive ca parlamentar, devine primarul Londrei, trădează colegi, devine mare susținător al Brexit folosind ca principal argument intrarea Turciei în UE 🤥, ajunge unul din cei mai importanți miniștri din guvernul britanic.
În final, devine prim-ministru al Marii Britanii. E întâmpinat cu un val de caricaturi în media internaționale.
Jo este șeful unității de politici publice a premierului conservator Cameron, parlamentar, ministru al Universităților și Științei, poziție din care introduce una din cele mai semnificative reforme în educația britanică ✍. Se opune Brexit-ului, ajunge ministru al Transporturilor, are o evoluție publică serioasă dar nici pe departe la fel de celebru ca fratele mai mare, militează pentru un al doilea referendum și ajunge membru în guvernul fratelui său.
În final, demisionează din toate funcțiile politice pentru că este „sfâșiat între familie și interesele naționale”. Primește un val de mesaje de simpatie dinspre comunitatea științifică britanică. (Vlad Mixich)
Jo Johnson a anunțat pe lângă demisia din funcția de ministru responsabil cu învățământul universitar și intenția de a nu mai candida în alegerile parlamentare viitoare.
El a afirmat că motivul demisiei sale este „tensiunea de nerezolvat” între rolul pe care îl juca și legătura de familie.
Demisia sa survine a doua zi după înfrângerea din Camera Comunelor a premierului Johnson care a fost practic umilit de deputații care au adoptat un proiect de lege ce nu permite prim ministrului ieșirea din Uniunea Europeană fără un acord decât cu aprobarea parlamentului.
Premierul Johnson a promis la preluarea funcției de la Theresa May pe 25 iulie că Marea Britanie va ieși din UE la 31 octobrie 2019 orice s-ar întâmpla.
Dar noul premier și-a creat numeroși adversari în parlament unde opoziția față de un Brexit fără acord, așa cum se profila până acum câteva zile, a devenit tot mai puternică și la votul de miercuri 21 de deputați Conservatori, între care mai mulți foști miniștri de frunte, au sfidat guvernul, contribuind decisiv la victoria opoziției și ca urmare au fost excluși din grupul parlamentar al partidului de guvernământ.
Excluderea pare să fi umplut paharul pentru Jo Johnson, care la referendumul din 23 iunie 2016 a făcut campanie pentru rămânerea în UE, în timp ce fratele său a fost liderul campaniei pro-Brexit.
Familie politică
Jo Johnson nu s-a împăcat cu ideea unui Brexit mai ales unul fără acord și a sprijinit ideea unui al doilea referendum după respingerea de către Camera Comunelor a acordului cu UE negociat de fostul premier Theresa May.
De altfel Jo Johnson a demisionat și din precedentul guvern în semn de protest față de strategia Brexit a premierului May.
În vârstă de 47 de ani, Jo Johnson nu-i datorează în niciun fel cariera politică fratelui său Boris. El a fost un apropiat al fostului premier David Cameron, a fost ales deputat în 2010 și a fost numit în primul său post ministerial în 2014, pe când Boris era primar al Londrei și nici nu revenise în parlament.
Tatăl său, Stanley Johnson a fost eurodeputat Conservator, iar sora sa Rachel, jurnalistă de profesie, a candidat pentru partidul anti-Brexit Change UK în alegerile europene din 23 mai 2019.
Se pare că Brexit, care a divizat profund societatea britanică, a afectat și familia Johnson, chiar în anul în care Boris și-a văzut visul îndeplinit și a devenit prim ministru.
