De ce nu sunt împotriva Sărbătorilor câmpenești; Merită și oamenii de la țară să socializeze

Generația mea, cred că 90%, suntem copilăriți la țară. În mediul rural, acolo am fost în vacanțe, de când eram țânci, până la discoteci, și brusc odată cu studenția am închis acel capitol.

Viața rurală până ân 1989 avea partea ei de boemie. De socializare. Satul era viu și dinamic. Nu mă refer la clăci etc. Ci la meciurile de fotbal, horele sau discotecile, filmele de duminică. Adică, week-endurile erau destul de animate la țară. Și dacă se mai nimerea un târg la vreo comună vecină mai mare, era iureș. Prima pupătură din viață și primele emoții adolescentine le-am trăit la țară.

Suntem în 2025, viața la țară este extrem de aridă. Din punct de vedere al distracției, al socializării. Al evenimentelor. Meciul de fotbal a rămas singura constantă. În rest, filmele nu mai sunt, discotecile au amuțit, horele la fel. Ce a suplinit? Acea sărbătoare. A merelor, a căpșunilor, a zmeurii, a păstrăvului. A ce s-a mai inventat în ultimii ani.

Sunt ele electorale? Sunt. Sunt din bani publici? Sunt. Sunt pervertite de politicieni? Sunt.

Dar…

este singura modalitate prin care cenușiul și ariditatea vieții rurale se schimbă. Am fost la zeci de astfel de sărbători. Și am văzut o mulțime. Sunt mii de săteni, sute de copii. zeci de comercianți care vând de la mititei până la orice chinezărie. Există un mediu care așteaptă acest eveniment anual. Nu sunt doar căzuții satului. Sunt și profii și pensionarii și ”orășenii” mutați care vin la astfel de evenimente. Nu este doar primarul și partidul lui.

Electoral? Am auzit și oameni care înjură copios primarul sau politicienii de pe scenă. ”P-ăla nu l-am văzut la mine la prășit”, ”Aia cine dracu mai e? Se ajunsă și matracuca asta!”. Sunt o parte din vocile din mulțime către politicieni.

Dar e sărbătoarea lor. Pe gusturi. Domină folclorul. Asta e România, Jazzul și Bluesul nu s-au născut la țară. Deci asta vreau de la dumneavoastră. Să nu înjurăm acum tot. Viața la țară are mersul ei. Eu cred în viața la țară. Eu sunt un orășean mutat la țară. Îmi place să-mi salut vecinele, le iubesc când le văd la poartă pe toate femeile de pe uliță. Le-am promis că data viitoare vin și eu la o cafea, la taifas.

Pariez așadar pe viața la țară. Cu meciul de fotbal, cu înjurăturile de acolo. Cu ziua comunei, cu mititelul de acolo, cu folclorul de recuzită. Probabil că pe viitor lucrurile se vor mai schimba, vor fi și spectacole de nișă, odată cu update-ul cultural.

Dacă nu sunteți de acord cu postarea mea, îmi pare rău. Nu sunt corporatist de Pipera, sunt doar un gazetar local, care cutreieră județul ăsta și îi cunosc și bunele și relele, și bogații și săracii, și puturoșii și lichelele și oamenii mișto.