De ce n-a murit Râmnicul după insolvenţa Oltchim? Pentru că nimeni nu moare după i se extirpă o tumoră

Valea Jiului, dezastru economic, căderea pieţei imobiliare, foamete, sărăcie, şomaj galopant, Sodoma şi Gomora, se tot auzea, în urmă cu doi ani, lăcuste, pulbere, puroi, că ar apărea odată cu închiderea Oltchimului. Toată lumea vorbea cu vocea tare, că după ce nu va mai fi Oltchimul, la Râmnicu Vâlcea va urma Apocalipsa.

Şi?

În ultimii doi ani, de când Oltchimul, efectiv, nu mai contează pe piaţă, am început să mă uit la „dezastrul” prorocit. Şi, ce am observat, şomajul în judeţul Vâlcea nu sare de 6%, în acest moment şapte blocuri sunt în construcţie pe Bulevardul Dem Rădulescu, în Râmnicu Vâlcea s-a construit şi unul cu 16 etaje. Unul dintre lanţurile de supermarket s-a exitins în Ostroveni(Annabela) iar o subsidiară a Carrefour s-a deschis în nord. Au apărut încă două noi pub-uri. Maşini destul de bune rulează în oraş, apartamentele au preţuri similare ca în urmă cu doi ani. Din 1000 de concediaţi, vreo 50 se plimbă pe la prefectură. Deci, nici un dezastru şi atunci ce s-a întâmplat în realitate, după paralizia combinatului.

Păi în primul rând, s-a diminuat fenomenul infracţiunii economice, a scăzut de fapt mafia economico-politică, a scăzut şantajul, extorcarea de bani, cupola sau zidul de netrecut pe care o impusese fosta conducere a Oltchim a căzut, şi au început să apară noi mici afaceri, unii au avut curaj şi au pornit la drum. Până acum doi ani, Oltchimul era un fenomen, unul extrem de periculos, era un Cerber care stătea de pază ca nu cumva oraşul să respire, era o conjuuraţie, un fel de grup osbscur, care filtra tot ce intră aici în zonă. Oltchimul devenise o sinecură pentru mulţi angajaţi.

Acest pilon a căzut şi odată cu el a căzut un întreg sistem de reţele care sufoca piaţa muncii şi economică a Vâlcii.

Mai rău, combinatul atârna ca o piatră de moară şi în schema financiară a judeţului, pentru că acest colos nu plătea taxe, CAS-uri şi alte obligaţii financiare, fapt care faulta la greu calculele fiscale şi implicit politica monetară a judeţului dar şi la nivel naţional, se regăsea ca o gaură colosală

Faptul că odată cu intrarea în depou şi punerea în carantină a acestui colos nu a afectat negativ viaţa ecomomică a judeţului, spune multe. Spune faptul că acest combinat nu mai însemna nimic din punct de vedere al lanţului de producţie, decât o contaminare social-mentală a Râmnicului. Punearea acestuia în carantină, efectiv, a îndepărtat molima din restul societăţii. Evident că au rămas mai mulţi politicieni fără un ban în buzunar şi că lucrurile au început să se regleze. În acest sens, eu am încredere în FMI şi Comisia Europeană.

Acum doi ani, economiştii de la cele două instituţii, bazându-se pe informaţiile din ţară au fost preocupaţi de soarta combinatului vâlcean şi era trecut pe lista de discuţii. Ulterior, după ce au analizat pe baza criteriilor sistemului lor european de fapt care este diagnosticul la Oltchim, au spus clar, acest colos trebuie să dispară. Pentru că la ei nu există minciună, demagogie, populsim şi fanatism, au judecat la rece o situaţie şi au realizat că Oltchim este un cancer psihologic şi în nici un caz un obiectiv economic în dificultate. Azi în discuţiile cu FMI sau CE, Oltchim nici nu mai intră în calcul, este dat la dispăruţi, numai noi, mai facem parafraze, pentru că ni s-au băgat pe gât atâtea mituri apocaliptice.

Cert este un singur lucru, după scoatere de pe scenă a Oltchim, nu neapărat, Râmnicul a prosperat, dar respiră şi la propriu şi la figurat aer sănătos, afacerile aşa cum sunt ele în acest fund de ţară, merg spre bine, se anunţă venirea Faurecia, nu a murit nimeni, dimpotrivă, suntem un pic mai eliberaţi de încrâncenare. Drama este următoare pentru cei care ne-au tot manipulat în ultimii ani, cu dezastrul Oltchim. După dispariţia combinatului, chiar lucrurile vor merge şi mai bine în acest oraş, ne vom însănătoşi şi se va fura mai puţin. Atunci se va vedea adevărul care a fost adevăr şi minciuna livrată drept adevăr absolut.

O comcluzie este tristă, dacă Oltchimul era privatizat în acea perioadă cu Vilmarul sau măcar până a începe să ia credite (pe bază de comision), prin anii 90, azi aveam la Râmnic, poate unul dintre reprezentanţii fanion ai industriei petrochimice de top la nivel internaţional

Mihai Ionescu

 

Loading...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *