De ce îi consider pe USR PLUS sanitarii politicii româneşti deşi i-am contestat la scenă deschisă

Acum 3 ani, agresivitatea, limbajul dur al USR nu mi se păreau o idee bună şi nici nu am aplaudat violenţa prin discursuri. De fapt, nu am aplaudat-o niciodată, la nicio formaţiune politică, În mintea mea cu un oarecare conservatorism pe dreapta, votanţii anti-PSD erau ceva mai subţiri, crescuţi în Green Hours, la şcoala Coposu, parte dintr-o anumită intelectualitate germinată în GDS şi care nu avea o decadenţă pe verbiaj, cum descopeream la protestele anti-PSD.

Judecând retrospectiv, realizez că, probabil, un astfel de limbaj iacobin era util României, într-un moment în care PSD-ul lui Dragnea acapara statul, iar legile justiţiei, cu acceptarea în tăcere din partea baronilor PNL, treceau una după alta în parlament. În 2017, singurii care făceau opoziţie în România erau strada şi USR. De cele mai multe ori, cele două segmente s-au suprapus, având aceeaşi medie de vârstă şi aceleaşi idealuri – O Românie Europeană şi pentru ingineri, şi pentru sudori. Pentru asta, era ceva important de făcut – Resetarea mentalităţii, la nivel de principii.

Ce sunt principiile? Ceva foarte greu pentru majoritatea românilor. Noi suntem adepţii compromisului, ai micii înţelegeri, ai tovărăşiei. Politică, stat, presă, totul a decăzut în ultimii ani, până la nivelul balcanic al micii ciupeli. „Trăiesc şi eu, trăieşti şi tu, trăieşte şi el, e bine pentru toţi”.

Un mod de viaţă extrem de periculos, care a pus stăpânire pe toată lumea activă. Un fel de Coronavirus Socio-Politic, extrem de contagios, care nu are siglă de partid. Iar presa din România a devenit una decadentă, care, pentru a trăi la nivelul actorilor politici, a încurajat „lipsa măştii de protecţie” împotriva acestui Covid politic.

Recunosc că mi-a luat ceva timp să înţeleg această subtilitate, eu făcând parte, ca toată presa, din acest contingent social în care am trăit. Nu există excepţii.

USR a venit, chiar şi teoretic, cu principii. Principiile transparenţei, ale calităţii, ale lipsei de compromis. Ale sistemului comercial european. Lucrurile se fac la vedere, de către profesionişti, şi sunt plătite funcţie de calitate şi servicii. În administraţie, în privat, în economie, în educaţie. Un principiu teuton ca fundaţie, cel care stă la baza progresului.

Acum un an, după eliminarea lui Dragnea, spuneam chiar: „Ce va face USR acum? Trebuie să se reinventeze, a câştigat o bătălie, trebuie acum să convingă.” După ce PNL le-a furat victoria străzii, eliminându-i din schemă, progresiştii chiar au început să lucreze la un şenal nou, navigabil în politică.

În reformarea statului, prin ei, USR a devenit partidul care monitorizează viaţa politică şi economică a României şi sancţionează „pesedismul”. În fine, acest mod balcanic de a face politică, de a parveni, oportunismul. USR vine cu modelul european al carierei, al sănătăţii sociale, al calităţii, al corectitudinii.

USR a renunţat la limbajul dur. Acesta a fost preluat de către PNL, care a rămas blocat în paradigma de acum un an şi care se luptă cu un PSD necrozat, dar căruia îi mânâncă organele vitale, astfel încât PSD va retrăi, prin transplant, în noul PNL: USR rămâne prins în arcul principiilor. Nu pofteşte la stârvul clasei politice şi merge ca un tren spre polul nord, ducând în spate o generaţie care vrea o Românie Europeană.

Liberalii, dacă vor să facă bine României, dacă vor o guvernare cu USR, trebuie să asculte de matricea USR. De fapt, ideea este nu dacă PNL doreşte să guverneze cu USR, ci invers, dacă USR doreşte să guverneze cu PNL: Un PNL cum este acum, un aspirator de pesedişti, o umbrelă pentru tot felul de ciudaţi ai politicii, de tehnocraţi roşii, de clienţi de partid sinecurişti, nu este ideal pentru România. Are Covid încă. Dar cu un USR atent, este o şansă.

De aceea spun că USR PLUS este sanitarul politicii româneşti. Iar PSD, care va sta în opoziţie, este indicat să privească la cum fac politică tinerii de la USR. Chiar dacă zâmbesc arogant şi superior, ar trebui să înţeleagă că ăsta e viitorul de a face politică în România, cel puţin după 2024.

Liviu POPESCU