Cum sărbătoream în anii ’80, la Popeşti, Halloween-ul nostru, fără să ştim de iufele americanilor

„Există concepția greşită că Halloweenul este o sărbătoare importată recent în România. Ei bine, dacă hipsterii, cocalarii, pițipoancele şi sociopații se duc la petreceri doar de câțiva ani, în România scobitul în bostani îşi are rădăcini la fel de vechi precum scobitul în nas. Aşadar, există o serie întreagă de tradiții populare româneşti mult mai apropiate de spiritul sărbătorii decât felul penibil în care penibili se costumează penibil sau cerşetoria mascată de genul trick or treat”, Acadamia Caţavencu.

 

Prinşi de ani buni cu Halloween-ul american, uităm cu totul de sărbătoarea noastră tradiţională, a dovleacului luminat, ăla care alunga moroii. Şi asta poate şi pentru faptul că se petrece la sfârşitul lunii septembrie, într-un mare anonimat, eclipsată fiind de măştile şi ritualul mimetic al sărbătorii americane de pe 31 octombrie.

Sărbătoarea dovleacului luminat, eu unul mi-o amintesc din vremea copilăriei, la Popeştii de Vâlcea şi vorbim de anii ’80, când Jack şi dovlecii lui de peste ocean nici măcar prin reviste nu erau pomeniţi.

Ştiu atât: că, atunci când se adunau dovlecii de pe câmp şi erau aduşi în curte, noi, copiii satului, dar şi ăia mai mari, adolescenţii, ne pregăteam de dusul dovlecilor luminaţi la râu, la Luncavăţ.

Adică dovlecii erau selectaţi, unii erau băgaţi la cuptor, la copt şi aoleo, ce gust bun aveau şi ce aromă! Cei mai mulţi erau sortiţi a fi meniul de bază al grăsunului din coteţ, iar ce rămânea, cei care semănau cu tigvele de om, erau luaţi în primire de noi.

Şi ne apucam de sculptat. Adică erau curăţaţi complet pe interior, cu bricegele, seminţele puse la copt cu sare. Evident, le făceam ochi, nas şi gură. Apoi le fixam lumânări în interior şi erau puşi în coş sau căruţuri şi îi duceam la râu. Noi, la Cotoşmanu, acolo aprindeam lumânările şi le dădeam drumul pe apă la vale.

Era feeric totul, să vezi un râu luminat, mai ales că veneau pe ape alţi bostani, de la Oteşani. Tot Luncavăţul era luminat de aceşti dovleci. Nu ştiu concret care era semnificaţia acestei sărbători, fie era ceva legat de moroi, fie era doar o glorificare a recoltei, în orice caz, nouă ne plăcea la nebunie acest spectacol al dovlecilor luminaţi de pe Luncavăţ.

Poate cineva ştie despre ce sărbătoare era vorba şi ne spune şi semnficaţia ei.

Oricum, nu avea nimic american şi nu era niciun Halloween sărbătorit pe şest în Popeştii de Vâlcea.

Liviu POPESCU

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *