Cum a ajuns Hurezeanu ambasador în Germania!

 

Iohannis trăieşte, mai iese din când în când din bârlogul său, se uită cum e vremea, dacă plouă, dacă au trecut lunile anului, dacă îl mai laudă Rareş Bogdan. Stă săracul pe prispă afară, trage aer în piept şi nici nu apucă să întindă mână să simtă picurii de ploaie că aude imediat. „Klaus! Klaus! Intră naibă odată în casă că iar răceşti”. Vocea impunătoare a lui Carmen spulberă astfel liniştea. Omul trage halatul pe el şi intră cuminte în living, se aşează pe fotoliu şi croşetează.

„Carmen, ştii la ce m-am gândit eu, azi?”, îşi ia el inima în dinţi şi spune.

Femeia pune ghemul deoparte şi se uită mustrător la el.

„Omule, tu nu ai consilieri? Ei trebuie să gândească. Vezi că mă înfoi eu în ei şi ţi-i  spulber ca pe Tatiana aia care venise imediat cu pretenţii, că nu-i plac perdelele, de parcă la mă-sa acasă avea altceva în afară de perdele de Paşcani”

Omul lăsă capul în jos, apoi reluă cu mai mult curaj.

„Carmen vreau să fac şi eu nişte ambasadori. Mă lasi?”

Carmen zâmbind înţelept, puse mâna pe genunghi şi suflecă mâinile.

„Mda, nu-i rău, iepuraşul meu drag. Aşa pe cine şi unde. Hai că îţi spun eu pe cine şi cum facem. Trimitem în Nepal pe cineva?”

„Nu, scumpulici. Cică în SUA au ăştia nevoie de ambasador. Ia spune tu la cine te-ai gîndit. Uite la Geoană, am zis eu, că el a mai fost, e băiat simpatic”

„Cine? Haide mă ursulică. Pepenarul? Auzi, ce ar fi dacă îl trimiţi tu pe Maior? Cu ocazia asta, afli dacă e plătit şi de Putin. Dacă îl refuză americanii, e clar? Nu? Ce zici? He he”

„Cum le ştii tu pe toate bobocica mea. La nemţi m-am gândit să îl trimit pe Rareş. Ziarist bun, deştept?”

„Nuu, nu, mormoşelul meu, drag. Păi cine te mai laudă pe aici? Uite pe Hurezeanu că ăsta e alunecos. A fost cu Năstase, apoi împotrivă, cu Băsescu, apoi împotrivă. Deci acum cât e cu tine, îl facem ambasador, da?”

„Eşti deşteaptă, măi, pisoiul meu drag. Dar la UNESCO, pe cine să trimitem. Unul de la Dilema? Pe Pleşu”

„Ete preşu, măi iubiţel! La UNESCO, merge ăsta, cum îi spune, că-mi scapă, yesman ăla care o îngâna pe Condolezza, ăla care i-a arâtat pumnul strâns regelui. Cioroianu! Că-mi aminti!”

„Da, eşti nemaipomenită făptura mea scumpă!”

„Haide, acum sună-l pe Mihalache să vină cu ordinele de numire. Oricum i le toarnă imediat în urechi lui Ponta. Ai văzut, când ţi-am spus să-l aduci pe Mihalache, tu nu şi nu. Ştiam eu ce ştiam, ăsta va juca rol dublu, şi aşa aflăm şi noi ce coace Ponta. Hai strigă-l pe Mata Hari să vină mai repede!”

Carmen e Rea Silva!

 

Loading...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *