Coronavirusul va duce la fie la formarea unui Guvern Mondial, fie va fărâmiţa U.E. şi toate organismele suprastatale

Umanitatea îşi joacă azi o carte socială extrem de importantă.

Coronavirusul pune la încercare toată construcţia lumii din ultimii 70 de ani şi poate demola toată această uniune de state, grupate se pare doar pe hârtie, dacă nu se întâmplă o schimbare radicală de abordare a problemei.

Până acum ce se vede?

O individualizare şi un egoism stat cu stat, fiecare încearcă să o scoată la capăt după cum îl taie capul. Uniunea Europeană a dispărut complet din peisaj odată cu aruncarea în aer a spaţiului Schengen. Toate statele s-au contractat şi au ridicat ziduri, de parcă niciodată nu ar fi existat circulaţia liberă.

Bruxelles a încetat să mai existe, fiecare guvern s-a baricadat în interiorul graniţelor încercând să abordeze problema aşa cum ştie cel mai bine să o scoată la capăt, fie economic, fie cu sănătatea. Un haos mondial, limbi diferite, olandezii, nemţii, britanicii au mers pe o idee de lăsat la liber circulaţia viruslui, alţii, esticii, încearcă să pună dopuri acolo pe unde pătrunde virusul.

Institutele de cercetare medicală sunt parcă în competiţie pentru a obţine un vaccin, asta în timp ce oamenii stau în casă, neştiind pentru cât timp, urmărind cum zilnic numărul infectaţilor creşte, proporţional cu decesele, amplificând depresia celui care merge prin deşert şi nu ştie cât mai are până la capăt.

Nu există o coerenţă, nu pare să existe nicio conclucrare între state, Uniunea Europeană a dispărut complet din peisaj, Bruxelles s-a mişcat foarte greu şi abia acum începe să ia măsuri, mai degrabă fiscale decât de a pune la comun, de a căuta o cale de solidaritate.

Pe acest fond, al unei totale atomizări decizionale, curentele naţionaliste, eurosceptice, suveraniste rânjesc pe la colţuri în sensul „V-am spus noi!” Sunt ridicate ode regimurilor comuniste chinezeşti, admiraţi Putin sau Trump, sunt voci care cer dictaturi de catifea, diasporenii sunt înjuraţi şi consideraţi vinovaţi pentru otrăvirea aerului de acasă.

Însăşi soarta Uniunii Europene este sub semnul întrebării la această oră. Se pare că această construcţie s-a aprofundat în ultimii ani,  în birocraţie, în lucruri goale de conţinut, de parcă uniunea ar fi însemnat doar turism şi reguli pentru minorităţi sexuale, coroborate cu facilităţi pentru corporaţii de a deschide subsidiare în zona proaspăt extinsă.

Dacă nu se schimbă radical această optică, în maxim un an, doi nu mai vorbim de uniune.

Asta ar însemna punerea în practică a politicilor comune de sănătate, ar însemna realizarea unui centru unic de comandă, un guvern transnaţional dar unul nu de formă, cu cu peste 800 de parlamentari care stabilesc lungimea castravetului şi purtatul mănuşilor de muls vaca la cioban. Un guvern unic, o voce unică, o fiscalitate unică, un minister al sănătăţii unic.

Un judeţ al Uniunii Europene (Italia), sângerează de moarte, din păcate, la Bruxelles nimeni nu pare impresionat de sicriele sigilate ale bătrânilor din Lombardia care habar nu aveau acum două luni, când erau îngrijiţi de badantele din România, că vor muri zilnic, câte 400, până la 800 (azi, 21 martie).

Uniunea Europeană e în colaps, statele s-au enclavizat, nimeni nu mai are încredere în vocile de la Bruxelles, dimpotrivă, lumea îi admiră pe Putin, Erdogan, Trump sau pe liderul de la Beijing.

Foarte periculos asta, este solul perfect pentru populisme, naţionalisme. Totul depinde de cât de lungă va fi criza. Cu cât se va prelungi, cu atât, Cântecul de Lebădă al Uniunii se va auzi din ce în ce mai tare, dacă nu se întâmplă o minune. Un antidot care să apară pe piaţă în perioada imediat următoare…oferit fără discriminare întregii lumi.

Liviu POPESCU

Loading...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *