Comuna vâlceană care până acum 50 de ani era divizată între 2 judeţe iar acum 100, între două state

O comună atipică, una care deşi aparţine de judeţul Vâlcea, tradiţiile, dialectul, portul, arhitectura caselor nu au nimic din zona oltenească, mai degrabă este un crâmpei de Ardeal, aruncat peste munte, deschizând frumoasa depresiune a Loviştei.

Vorbim de Câineni, localitate care în istorie a fost disputată între austrieci, otomani, principii valahi, una din comunele care urcă pe munte până sus, la Apa Cumpănită, strecurându-se pe cehi, vâi înguste de pâraie şi poteci, obiective turistice care sunt străbătute vară de vară de montaniarizi români şi străini.

Câineniul a fost zeci de ani sub ocupaţie străină şi până la începutul secolului trecut avea o populaţie variată care cuprindea saşi, maghiari, români. Romii au fost aduşi la mijlocul secolului trecut.

Sub ocupaţia austro ungară aici a fost ridicată o cetate, Arxavia, chiar pe malul drept al Oltului, la intrare.

Până în 1918, Câineniul avea graniţa cu imperiul Austro-Ungar, o graniţa care era modificată mereu, funcţie de ocupant, şi în repetate rânduri, terenurile ciobanilor vâlceni intrau sub jurisdicţie austriacă. O graniţă care a  divizat  astfel localitatea până la Marea Unire, când a dispărut cu totul, urmele Turnului Spart amintind o istorie zbuciumată a localităţii care în sute de ani de existenţă a fost mereu sub ocupaţii străine.

Sunt multe legende şi multe istorii ale comunei Câineni, despre vizitele Mariei Tereza aici, despre poveşti de iubire nepermisă între românce şi militari din armata imperială. Revolte ale ciobanilor din zonă sunt consemnate în arhive. Jafuri şi lotrii, atacuri ale poştalioanelor care traversau Valea Oltului. Hanuri în Grebleşti unde comercianţi apuseni poposeau în drumurile lor către Orient. Revolta ţaranilor cu greblele împotriva comitelui din secolul al XVII-lea, de unde şi numele unuia dintre sate.

După 1918, Câineniul însă este din nou divizat. Dar de această dată în interiorul aceleiaşi ţări. Malul drept revine Vâlcii, malul stâng Argeşului. O situaţie destul de încurcată pentru că fraţi buni, veri şi alte rude s-au trezit că aparţin de alte instituţii, doar pentru simplu fapt că locuiau la nici 500 de metri distanţă dar de-o parte şi de alta a râului Olt. Impozitele erau sucite cum spun oamenii, unii de pe malul stâng plăteau pentru pâmântul de pe malul drept al Oltului, la altă administraţie. Obştile erau şi ele încurcate în acte.

Abia în 1968, Câineniul se reunifică definitiv ăn interiorul judeţului Vâlcea, ambele maluri reintră în componenţa localităţii, deşi, şi în prezent, există o diferenţă spirituală sau de orgolii sau mai bine spus competiţie, între cei care spun că stau în „Câinenii de Vâlcea” (Câinenii Mari) şi cei care locuiesc în „Câinenii de Argeş (Câinenii Mici).

În anii 70 sunt aduşi de jos, strămutaţi romii, cei cunsocuţi pentru mături şi tinichele.

În pezent, Câineniul devine de la an la an, una dintre comunele care îşi valorifică potenţialul turistic, au apărut mai multe pensiuni, comuna este una cochetă, administraţia este preocupată de amenajarea mai multor spaţii verzi. Primarul Ion Nicolae spune că turismul va fi viitorul acestei frumoase comune montane, cu o istorie extrem de bogată.

Liviu POPESCU

Loading...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *