Un complex de agrement, strand, parc vor fi amenajate pe platoul Slătioarei

Platoul Slătioarei, o uriaşă agora, străjuită de munţii într-o parte şi de Măgura de cealaltă va fi punctul turistic al celei mai nobile comune care închide Vâlcea, la vest.

Aici, primăria va investi în turism, în agrement, sperând, spune primarul Sorin Romcescu, că privații vor îndrăzni, să completeze această hartă a Slătioarei, cu pensiuni, case de vacanţă, riverane, drumului naţional al Olteniei de sub Munte, drum care leagă Râmnicu Vâlcea, Horezu şi Târgu Jiu.

„În zona platoului vom demara mai multe investiţii. În afara dispensarului, acolo vor fi amenajate terenuri de sport, un parc şi un complex ştrand cu apă sărată şi apă dulce. Astfel vom valorifica izvoarele sărate de pe teritoriul localităţii. Acest complex va fi ridicat aşadar pe DN 67, pe drumul de sub munte, într-o zonă aflată în PUG şi în strategia de dezvoltare destinată turismului. Ulterior, sunt convins că investitorii privaţi vor completa oferta turistică de aici şi acest domeniu, în care potenţialul Slătioarei este uriaş va fi pus exploatat”, spune Romcescu.

De altfel în appropierea acestui platou se află satul turistic Rugetu, unde deja există mai multe proiecte care includ construcţia de pensiuni.

Slătioara este un arhipeleag monahal, majoritatea bisericilor care se regăsesc în această frumoasă localitate cu care se închide Vâlcea, sunt de patrimoniu, ctitorii ale domnitorilor şi boierilor valahi începând cu secolele XVI – XVII.

La Slătioara, regina încoronată a Vâlcii, localitatea care închide acest frumos curcurbeu, o treaptă frumoasă a Ţării Româneşti, unde totul, teii înfloriţi, trandafirii urcaţi până pe streşini, muşeţelul de la porţi, totul contruieşte un psalm. Al bucuriei, al feeriei, al culorilor, al Rugetului.

La Slătioara fiecare casă e un mic castel, fiecare pârâu e o oglindă, fiecare linişte compune poeziei. Aici, pădurile sunt luminate de mesteceni în noapte, iar platourile întinse până jos la Milostea aduc cerul şi luna mai aproape de pământ.

Am văzut platoul Slătioarei şi iarna când îngerii au lăsat aripi peste tot, încât albul întins ca o zăpadă din nori anula conturul pământului şi îţi dădea senzaţia că ai ajuns cu „Belgica” la Polul Sud. Am văzut platoul şi primăvară când ghioceii, tufănicile, lăcrămioarele şi toporaşii făceau gălăgie care este prim solist la baletul operei din crâng. Am văzut şi vara acest platoul când parcă aşteptam să apară dintr-un western al lui John Ford, vreo trei pistolari călări, am văzut şi toamna, atunci când iarba Slătioarei îşi lua cămaşa de noapte şi se retrăgea pe furiş pentru somnul vegetativ.

„Pe platou va apărea un sat turistic dar şi o zonă industrială. Deja pământul a fost lotizat, avem utilităţi. Aşteptpm investitorii”, spune Sorin Romcescu, edilul Slătoarei.

Şi aşa e, nu e nimic de pierdut, în comuna aflată într-o depresiune declarată Destinaţie de Excelenţă – Depresiunea Horezu – nu ai cum să nu vrei să rămâi.

Este marginea de Vâlcea, dar marginea care înnobiliează cel mai frumos judeţ al României

 

Loading...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *