Chinezi, turci şi italieni au cumpărat proprietăţi în Stoeneşti, comuna aflată pe traseul turistic al mănăstirilor vâlcene

În ţinutul de sub munte, pe drumul puţin ştiut, în regatul sfânt al Vâlcii, pe drumul mănăstirilor, se află o localitate expoziţie. Una din care se văd munţii, dealurile cu fân cosit, se văd marginile de cer cum îmbracă versanţii Căpăţânii.

Este acolo unde se află Babele Vâlcii, izvoare sulfuroase, loc de pelerinaj spre schitul Jgheaburi. Acesta este Stoeneştiul, urcat şi apoi coborât, un dans regal…

Stoeneşti, colţul de rai de pe Drumul Mănăstirilor Olteniei de sub munte, devine, pe zi ce trece, un reper important al acestui judeţ, o miză imobilară, dar şi una economică, dată fiind şi poziţionarea acestei localităţi chiar în zona metropolitană.

Astfel, nod al drumului monahal care vine cu legende din urmă, de la Măglaşi, şi continuă pelerinajul spre Depresiunea Horezu, Stoeneştiul administrat de Gheorghe Dumbravă are parfumul discret al dealurilor unde corcoduşii nu au mai aşteptat să vină primăvara, ci s-au grăbit să-şi etaleze noile rochii de mireasă, la marginea unor drumuri asfaltate.

Stoeneştiul, acolo unde sfinţii părinţi au aşezat Schitul Jgheaburi, este liturghia Subcarpaţilor Vâlcii, un fel de capitală a dealurilor primăverii care vine, a tămâioarelor care au ieşit de sub covorul frunzelor, a primelor albine care se iubesc cu soarele vieţii.

Aici, locul unde Govora devine râu, unde Dumnezeu a făcut un popas în drumul său discret prin nemurire, aici este Stoeneştiul, colţul de rai al stejarilor care valsează cu fagul, al măceşilor ce aleargă după roua dimineţii, al frumosului deplin.

„Şi deja a intrat ca un reper pentru cei care doresc să vină aici definitiv. Avem un chinez, un turc, da, sună exotic, şi un italian care au cumpărat aici proprietăţi. Nu mai spun de doljeni, de cei din Olt sau Teleorman care au venit sau de cei care caută case de vânzare. Normal că ne dorim cât mai mulţi doritori de a se muta aici, de a construi. Şi aşteptăm şi pensiuni. Noi avem în proiect realizarea unui complex de agrement şi valorificarea izvoarelor minerale de aici. Dar totul se face în etape”, spune primarul Gheorghe Dumbravă.

Aşadar, nu există în România drum mai frumos decât cel care mângâie muntele dinspre Horezu până la Pahomie sau mai sus, spre Frăsinei, şi, de acolo, spre Cozia lui Mircea sau Turnu chiliilor rupestre. Da, e drept, puţină lume îl cunoaşte, dar acest itinerar, odată finalizat, va rămâne cunoscut drept drumul Mânăstirilor Româneşti ale Vâlcii.

AP