CET Govora trebuie privatizat

 

Când i-am spus lui Ion Cîlea că CET Govora ar trebui privatizat, săracul, Dumnezeu să-l ierte, a făcut ochii mari şi parcă l-aş fi înjurat de ceva sfânt. Era clar că omul nu înţelegea nimic din ceea ce înseamnă ruperea de la sânul statului a unei companii şi lăsarea ei pe piaţă într-un sistem liber şi conmcurenţial.

CET Govora este o societate care are şi părţi bune dar, din păcate, a dus şi la consecinţe nefaste în viaţa social politică a judeţului. Partea bună este că CET Govora este o societate care se modernizează, care funcţionează în ciuda declinului economic care a lovit platforma industrială a judeţului, derulează proiecte europene şi va deveni într-un viitor apropiat un agent economic nepoluant şi chiar model între celelalte termocentrale ale ţării.

Însă, în ceea ce priveşte raportul de subordonare, CET Govora înregistrează o anomalie. CET-ul se subordonează preşedintelui CJ şi, implicit, Consiliului Judeţean. Chiar dacă pe hârtie este o subordonare administrativă, ea s-a dovedit a fi una politică. Deci, deasupra unui agent economic a stat un factor politic şi, implicit, interese politice. CET-ul a devenit astfel, poate nu din voia conducerii industriale, dar cu siguranţă din vina conducerii administrative un loz, o miză, un robinet, o cale de a ţine aproape sau departe prieteni respectiv duşmani. Te ai pe bune cu preşedintele CJ Vâlcea, te ai pe bune cu CET-ul.

La scară mică, CET-ul a devenit ce au devenit la scară naţională CFR Marfă, CEO, Tuceniul, Rovinariul, Taromul. Adică fructul dorit, instrumentul prin care poţi controla tot ce vrei, în special mass-media.

Nu Consiliul Judeţean trebuie să dicteze în ce ziare CET-ul doreşte publicitate, ci CET-ul trebuie să decidă singur care este revista în care doreşte să-şi promoveze imaginea. Bătălia pentru CET este o bătălie politică cu sânge pe pereţi în cadrul Consiliului Judeţean, orice sinecurist trimis acolo este rodul unei încleştări uriaşe de forţe între toţi actorii politici, este controlul absolut, o victorie pe care fiecare partid o doreşte. CET-ul astfel suportă o presiune politică uriaşă, în ultimii ani au fost trimişi acolo, tot soiul de amante, de lichele, de lipitori de afişe, de sinecurişti, existând chiar şi un lanţ, un
drum de parcurs pentru a ajunge acolo. Intrarea la CET s-a făcut nu pe poarta fabricii, ci din General Praporgescu, uşa principală a Consiliului Judeţean.

Sunt ferm convins că domnul Bălan şi-ar dori să scape de această strânsoare care apasă pe umerii lui, de o eliberare de presiune de orice tip. Pentru că dacă au apărut probleme la CET în ultima vreme nu sunt datorate procesului industrial, ci mai degrabă procesului politic, este o foame, o lăcomie fără margini, este o goană nebună de a lua, de a stoarce, de a se îmbuiba a clasei politice locale de pe urma CET-ului.

Un alt motiv important care trebuie luat în vedere, dacă după 15 decembrie Oltchim se privatizează, acolo, pe platformă, avem un USG privat, un Vilmar privat, atunci CET-ul va trebui să intre şi el după 25 de ani în mecansimul firesc al economiei de piaţă, scăpând definitiv de subordonare politică la care este supus de mai bine de 10 ani. Şi nu-i aşa, am avea şi sansa unei prese cu adevărat pe bază de competiţie, concurenţă, de condei şi nu de sluj la CJ-eu.

A.P.

Loading...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *