Centru civic şi piaţetă pietonală în localitatea unde s-a născut Malvina Ursianu

Una din cele mai frumoase localităţi ale sudului, o comună mari boieri podgoreni, cu păduri care se curbează pe dealurile dimprejur, va avea în acest an un centru urban, elegant, un platou pietonal, aşa cum se cuvine locului, unde s-a născut mare doamnă a cinematografiei româneşti, Malvina Urşianu.

Guşoeniul este de departe, o localitate cochetă, unde viile se învecinează cu stejarii, unde casele au streaşină şic, o combinaţie de brâncovenesc şi de cerdac de lemn, o întindere de păşuni şi mici lacuri, unde sunt adunate toate pârârurile care ies de sub rădăcinile pădurilor.

Aici este ţara bobului frumos, a viei care plânge în luna lui martie, a zambilelor multicolore şi a cireşilor. Este locul unde salcâmul mai musteşte încă sub coajă, unde Dumnezeu se plimbă duminica pe ulţiă cu sătenii. Unde clopotele bat ca într-o operă completă a unui compozitor anonim,

„Era nevoie ca Guşoeniul să treacă, să urce o treaptă de recunoaştere, să fie un loc primitor şi elegant pe drumul sudului. Sau pe drumul vinului. De aici, se urcă spre dealuri sau se coboară spre şesuri, aici este Guşoeniul, unde s-a născut o mare doamnă. Malvina va avea un bust în zona pietonală a centrului. De altfel, Guşoeniul va avea în acest an, un frumos loc de promenadă, în zona instituţiile publice, un parc elegant”, spune Nicolae Concioiu, primarul din Guşoeni.

Anul 2017 astfel înseamnă o schimbare majoră pentru Guşoeni, localitate intră într-o nouă etapă de modernizare, infrastructură, utilităţi, aliniindu-se astfel unui proces amplu de modernizare a sudului judeţului Vâlcea, de deschidera a acestuia spre agroturism, viticultură, industria agricolă. Rămâne în sarcina autorităţilor centrale ca DN67B să fie adus şi el din secolul trecut în cel prezent.

Aşadar aici la Guşoeni, s-a născut Malvina Urşianu, dintr-o veche familie aristocrată, familia Urşienilor, boieri care aveau pământuri în tot judeţul, podgorii şi păduri, conace şi care au dat multe nume în politica interbelică, în ştiinţe şi în medicină, în arte.

Despre Malvina se spune că era o femeie înaltă, frumoasă, plină de personalitate, inteligentă, de o cultură uluitoare, atât în domeniul artelor vizuale, cât şi al muzicii. Părea o navigatoare solitară în vălmăşagul istoriei, dar şi în filmele de analiză. Era un autor care şi-a luat întotdeauna experienţa în serios. Filmele ei dialoghează, se completează.

Iubea cu patimă platoul de filmare. Cei care au lucrat alături de ea ştiau că îi place să vină înaintea tuturor şi să plece ultima, pentru a sta câteva clipe singură între acei pereţi încă nelocuiţi sau abia părăsiţi de lumea destinată să trăiască o vreme acolo.

Malvina Urşianu rămâne cel mai importat regizor din România, abordând pelicule despre lumea femeilor. A semnat filme de autor.

Nu scriu scenarii, scriu filme. Când eram foarte tânără, mergeam pe stradă şi mă gândeam cum aş fi făcut eu un cadru din filmul altcuiva. Nu cred că se poate veni în această profesie într-o stare de inocenţă, liber de orice atingere cu alte arte. Filmul, aşa cum îl văd eu, este ca o cetate nouă, construită cu pietrele altor cetăţi. Poţi să nu ştii meseria propriu zisă, datele ei tehnice. Asta se învaţă. Oricum, fiecare are propria lui ecuaţie, fiecare ajunge pe alte căi la conştiinţa vocaţiei pentru arta filmului. Te poţi naşte poet, dar cineast devii. Vocaţia pentru film se confundă cu aventura. Oricât de arzătoare ar fi pasiunea pentru film, ea nu implică şi talentul materializării ei. Justifică doar riscul de a merge pe un drum care poate duce nicăieri, un risc mai mare decât în orice altă artă. Până nu îi cunoşti universul tehnic, care face posibilă imaginea transfigurată, nu poţi visa la bucuriile unui realizator. Când vii către această artă cu sentimentul vocaţiei insuficient structurat, trebuie să trăieşti măcar o certitudine, şi anume aceea că ai de spus ceva. După aceea, bineînţeles, că te poţi lăsa în seama instinctului. El te poate duce şi singur acolo unde trebuie, îţi spune ce anume să înveţi, de unde trebuie. O analiză subtilă poate descoperi talentul înăuntrul căruia cineastul şi-a construit universul său filmic”, îşi mărturisea ea profesiunea de credinţă.

Malvina Urșianu s-a născut la 19 iunie 1927, în localitatea Gușoieni, județul Vâlcea.

A studiat Istoria Artelor la Institutul de muzeografie, paleografie și biblioteconomie de la Arhivele Statului și a urmat cursul experimental de cinematografie susținut de regizorul, scenaristul și actorul Jean Georgescu, potrivit site-ului TVR. Din 1952, a fost asistentă de regie pe lângă Jean Georgescu și Victor Iliu, la Studioul București. A fost scenaristă a filmului „Bijuterii în familie” (1957), inspirat din nuvela lui Petru Dumitriu, de la regia căruia a fost îndepărtată din motive politice. Din 1967, a fost reintegrată profesional ca regizor și scenarist.

Din portofoliul său de filme fac parte: „Gioconda fără surâs” (1967), ”Serata” (1971, regizor și scenarist), ”Trecătoarele iubiri” (1974, regizor și scenarist), ”Întoarcerea lui Vodă Lapușneanu” (1980), „Liniștea din adâncuri” (1981), ”Pe malul stâng al Dunarii albastre” (1983), „O lumină la etajul zece” (1984, regizor și scenarist), ”Figuranții” (1987), ”Ce lume veselă…” (2003, regizor și scenarist) și filmul de televiziune ”Aici nu mai locuiește nimeni” (1995).

În anul 2003, i s-a decernat premiul special al juriului la Premiile Uniunii Cineaștilor din România pentru filmul ”Ce lume veselă”, moment care a marcat retragerea Malvinei Urșianu din activitate, notează site-ul TVR

Malvina a murit pe 6 august 2015, la Bucureşti.

Loading...

One comment

  • Alexandra Poena

    Un intelectual rasat, care a lasat filme-scoala in cinematografia romaneasca!
    Ce timpuri!
    Azi, e momentul epigonilor…..

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *