Cei trei muşchetari şi Sandra Brown sunt încă vii la Scundu

„Cei trei muşchetari” sau Sandra Brown sunt încă citite la Scundu. Asta dacă nu punem la socoteală clasicii literaturii noastre, Rebreanu, Sadoveanu, Caragiale sau Eminescu.

Am crede că biblitocile din mediul rural s-au perimat. Falsă prejudecată. Cititul şi împrumutatul cărţilor de la bibliotecă este la Scundu, o componentă a vieţii de zi cu zi. Cu un fond de carte de peste 7000 de volume, la Scundu există peste 100 de cititori regular, la care se adaugă elevii din gimnazială.

Cei mai mulţi cititori sunt la extreme, fie elevii din clasele V-VIII, spune doamna Stoicănoiu, fie cei peste 60 de ani.

Există cititori de 70 de ani care vine regulat la bibliotecă şi citesc belestristică, oameni ieşiţi la pensie şi „care refuză televizorul ca mijloc de informare sau de program de seară şi preferă să citească. Aşa au trăit, este în educaţia lor”, ne povesteşte Tincuţa Stoicănoiu.

Dar sunt şi foarte multe femei, de regulă între 30 şi 40 de ani, pentru care Sandra Brown este la modă. În general cărţile de dragoste. Dar cărţi de dragoste citesc şi bărbaţi din Scundu, ce-i drept mai puţin.

Elevii, în afara programei şcolare îl îndrăgesc pe Dumas. Astfel Monte Cristo sau D’Artagnan este încă un erou la Scundu.

„Avem şi programa şcolară, aici sunt mai mulţi elevi, de voie de nevoie sunt obligaţi să vină la bibliotecă să caute şi să citească pe Coşbuc sau Topârceanu. Nu e rău şi chiar dacă o fac din obligaţie. Le va prinde mult în viaţă. Ei nu realizează asta acum dar acolo, un dram de cultură nu strică nimănui”, zice Tincuţa.

O altă categorie de cititori este cea a studenţilor din Scundu care vin aici în vacanţa de vară. Atunci sunt cerute cărţi de istorie, de economie, Eliade, Culianu, etc.

Alte cărţi căutate sunt cele de specialitate. Cele mai des împrumutate sunt cele despre apicultură. Aici Biblioteca a suplimentat fondul de carte. Urmează cărţile despre viticultura sau cele despre grădinărit.

O carte se împrumută cam o lună dar bibliotecară poate prelungi termenul. Zâmbeşte. Le mai spune copiilor că „nu se mănâncă dulceaţă lânga carte, cartea nu se pune pe oala cu lapte şi nu trebuie lăsată pe mâna frăţiorului de câteva luni”. Evident că aceste reguli sunt încălcate dar nu te poţi supăra.

Biblioteca din Scundu este azi într-un local modern, conectată la internet, mulţi copii vin aici şi pentru jocuri sau adolescenţii pentru facebook. Până în anul 1968 în comună existau doar biblioteci parohiale si « săteşti ». Una dintre acestea a luat fiinţă în anul 1954, bibliotecar fiind Ţurcanu Nicolae, profesor de la şcoala din satul Scundu. Biblioteca nu avea local sau încăpere proprie special destinată acestui scop, iar bibliotecarul era plătit cu indemnizaţie. O altă bibliotecă « sătească » a fost  în satul  Crângu, având sediul într-o casă particulară şi un numar de 1.183 volume în anul 1964. Bibliotecarii care au deservit-o de-a lungul anilor au fost : Andreescu T. Florica, Dobrescu Elena şi Pistol Elena care  lucrau în învăţământ, iar pentru activitatea lor  din cadrul bibliotecii erau plătiţi cu indemnizaţie.

Biblioteca publică sau comunală, asa cum i se spunea pe atunci, a luat fiinţă în anul 1968, odată cu postul de bibliotecar cu normă întreagă, ocupat de Tomescu Ioana care avea domiciliul în comuna învecinată, Orleşti. Fondul de carte a fost constituit prin preluarea cărţilor de la cele două  biblioteci « săteşti ».  Primul sediu al bibliotecii comunale a fost în cadrul Şcolii Scundu (fost sat Pădureţu), într-o cămăruţă ce era destinată activităţii de laborator a şcolii. În 1970 biblioteca s-a mutat în satul Blejani, în cladirea ce aparţinea fostului C.A.P. Scundu.Date statistice privind numărul de volume, număr de cititori şi număr de cărţi difuzate există începând cu anul 1968. Astfel, la 31 decembrie 1968, în bibliotecă exista un număr de 2.603 volume, 124 cititori şi 348 de cărţi difuzate spre lectură. De-a lungul anilor numărul de cititori şi al cărţilor difuzate a crescut, odată cu fondul de carte, prin achiziţia de documente sau donaţii.

Postul de bibliotecar cu normă întreagă a fost desfiinţat pe perioada 1974-1990, bibliotecarii ce s-au perindat în cei 16 ani fiind plătiţi cu indemnizaţie, având funcţia de bază în învăţământ. Cronologic, aceştia au fost: Duţu Dumitru (1974-1979), Dumitrescu Aurelia (1979-1986) şi Dumitrescu  Damian (1986-1989). In 1979 sediul bibliotecii a fost schimbat, aceasta fiind mutată în fosta clădire a primăriei, într-o camera necorespunzătoare scopului urmărit de o bibliotecă, apoi intr-o casă particulară până în anul 1986, când a fost mutată din nou în clădirea Şcolii Generale Scundu.

Dupa Revoluţia din 1989 s-a înfiinţat iaraşi postul de bibliotecar cu normă întreagă, astfel că în 1990, an în care a fost angajat Stamatie Gheorghe pe această funcţie, cărţile au fost mutate de la şcoală în clădirea primăriei. Biblioteca dispunea de două încaperi mici, fără  sursă de încălzire, ce nu corespundea cerinţelor unei biblioteci, iar activitatea se desfăşura foarte greu, în special iarna, când nu erau condiţii propice pentru lectură. Abia în 1999, conform unei « Minute »  încheiată între Şcoala Scundu şi Primăria Scundu, biblioteca a fost mutată într-o altă încapere a aceleiaşi clădiri, dar mult mai spaţioasă, prevăzută cu sobă cu încălzire pe lemne, încăpere în care până atunci funcţionase o grădiniţă de copii.

În anul 2000 postul de bibliotecar  a fost preluat de Stoicanoiu Tincuţa care este în aceasta funcţie şi în prezent.

Liviu POPESCU