Ce ar fi să privim mai puţin cadavrele şi mai mult grădinile cu flori?

Este surprinzător cum s-a deformat cititorul de presă azi, după 27 de ani de la revoluţie. Sunt surprins de tendinţa de negativizare, de a citi şi căuta numai noroiul, drama, crima, anomaliile. Şi de a renunţa la construcţie. De a deveni fanatic, de a urî oamenii, de a scoate numai otravă, de a cere doar venin sau senzaţional.

Nu spun, ferească Dumnezeu, că România este cea mai puternică şi frumoasă ţară din Univers. Nu avem deloc o clasă politică ideală, dar nu suntem nici în abis. Însă ni s-a inoculat de către media, mereu, cu picătura, că peste tot e ruină, că e un dezastru, că nimic nu e bun, că orice ai face nu dai înainte. Este extrem de periculos acest simptom şi loveşte psihologic în stimularea noastră de a vrea, de a crede, de a lupta, de a dori confort…

După 1989, România s-a schimbat mult şi chiar în bine, asta o spun eu, puteţi să mă contraziceţi (an de an lucrurile evoluează în contextul în care sondajele arată că românii, majoritar, spun că mergem în direcţia greşită). Există o altă economie, una competitivă, există deja cristalizată o clasă medie cu venituri de peste 2000 de lei, există tineri care lucrează, la noi în ţară, cu salarii de peste 1000 de euro.

Chiar şi în ritmul nostru, la această oră, sunt două şantiere de autostrăzi: Lugoj – Deva şi Sebeş – Turda. Există o categorie, din ce în ce mai numeroasă, de români care se plimbă în vacanţe în străinătate, care au două joburi, peste tot se construieşte, oraşele îşi dimensionează periferiile cu cartiere imobiliare de case sau blocuri confortabile…

Vorbind despre Râmnicu Vâlcea, normal că pe toţi ne enervează groapa din centrul oraşului, dar nu este Valea plângerii, industria serviciilor a crescut în ultimii ani, există un venit în oraş, altfel nu se construiau 2.500 de apartamente în doar doi ani, iar alte 500 sunt, la ora asta, în lucru.

Ce s-a dus naibii? Formele corupte de industrie de stat, care au alimentat putregaiul social, politic, administrativ etc. – CET Govora şi Oltchim şi care, sperăm, se vor înzdrăveni într-o economie sănătoasă.

Lucruri rele, da, sunt, există drame, există o zonă de România a 4-a, dar mai e ceva – fiecare e responsabil de propria bunăstare.

Nu avem, cum am spus, clasa politică ideală, dar nu e musai să vrem să mestecăm doar informaţii negre, că x e prost, y e ineficient, z e corupt.  Poate vrem să aflăm că un x a reuşit ceva pentru comunitate,  că un y are ceva nou ca proiect, că alt z este specialist etc.

Am lucrat ani buni la AGERPRES, unde am apreciat, cel mai mult, faptul că majoritatea ştirilor erau cele constructive, elementele negative erau relatate doar în măsura în care produceau efecte, dar pozitivarea era prioritate (dimensionarea forţei de muncă, o investiţie realizată, un proiect accesat, un ajutor sau sprijin social etc.). Sunt lucruri care te educă frumos şi te determină să plantezi pomi, şi nu să mergi doar la înmormântări.

M-am săturat, pe FB, de cei care îl înjură pe Ponta, cum la fel de mult mă enervează cei care o înjură pe Kovesi sau pe tehnocraţi. Nu rezolvă nimic, conservă boala depresiei în această ţară şi alimentează doar frustrări.

În fine, proiectul meu, aici, la Vâlcea, este acela de a pozitiva un judeţ, de a scoate în faţă ceea ce are de calitate, de bun simţ. Asta nu înseamnă că nu vom evidenţia răul, dar, aşa cum am menţionat, doar în măsura în care acesta poate produce efecte pe termen lung.

Însă, dacă în Zătreni, de exemplu, aflu că doi tineri s-au bătut în cârciumă de au ajuns în spital, iar în aceeaşi zi aflu că, tot acolo, un investitor a deschis o afacere şi a oferit 10 noi locuri de muncă, fiţi convinşi că ultima ştire o veţi vedea în Râmnicu Vâlcea Week.

Sau, dacă Buican va milita pentru autostrada Piteşti – Craiova, are tot respectul nostru, aşa cum l-a avut şi în cazul Sibiu – Piteşti. Dacă preşedintele de judeţ, Constantin Rădulescu, se va implica în proiectele mari de turism şi infrastructură, are, la fel, tot respectul nostru. Nu ne interesează dacă unul e mai frumos sau mai deştept decât celălalt.

Şi 1 kilometru de asfalt pe care o primărie reuşeşte să-l întindă este o ştire pozitivă şi un pas înainte, pentru că, de-a lungul acelui kilometru, sunt cel puţin 50 de gospodării, deci cel puţin 200 de oameni nu mai au noroi pe uliţă.

Hai să facem un efort de a nu mai privi doar cadavre, ci să încercăm să privim şi grădinile cu flori.

Liviu POPESCU

Loading...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *