Bazinul AUR în România ar sări de 50%, norocul nostru este că el nu se duce (ÎNCĂ!) la vot

Să ne imaginăm doar atât. Că în locul lui Șoșoacă, Simion, Dragnea ar fi alte personaje. Unele cu charismă, abili psihologi, vedete comerciale, actori, muzicieni, un Aurel Pop mai tânăr și mai dinamic… Persoane șarmante, intelectuali care au o tehnică și o retorică de tip balet, una care să baleieze de la discursul pentru gloată până la discursul livresc. Măcar pe sistemul lui Vadim Tudor, ca prag minim. Ce ar înseamna?

Un dezastru.

România se află la această oră la un click distanță, de dezastru. O pojghiță foarte subțire ne desparte de un ”Le Pen”-ism de primă mână, unul care să scoată mulțimile din case. Recentul sondaj al INSCOP mă pune pe gânduri. Peste 60% din popor ar vota un partid naționalist, care ar completa teorii conspiraționiste, tradiționaliste, anti-europene, proletcultiste și religioase. În dauna drepturilor conferite de o o societate modernă.

Din fericire pentru noi, pe masa de șah a politicii, în această sferă îi regăsim pe Șoșoacă, Dragnea sau Simion. Dar nu va fi așa la nesfârșit. Undeva, cineva privește și prelucrează datele. A realizat că personajele de mai sus nu capitalizează acest decor social și atunci, cu siguranță la va schimba.

De ce am ajuns aici? Pe buza prăpastiei? Am relatat recent, din cauza analfabestismului funcțional care a fost matricea pe care ne-am translatat între România ante-1989 și România post-1989. Insuccesul evident de a face reforme de fond în România, cioturi de autostradă, lipsa infrastructurii generale de utilități de bază, ruralizarea mentală și menținerea școlii în ton mediocru.

I-am dat omului telefon cu internet 4 G, cu acces la site-uri conspiraționiste, pe care îl butonează, asistat social fiind, de pe o budă din fundul curții. Înotând în noroaie. Și ascultând pe Youtube, pe Salam.

Adică, România e pe primul loc în lume la viteză de internet, dar pe ultimul loc în Europa la calitatea vieții. O anomalie, normal că acest insucces tembel, incapacitatea majorității de a se angaja la o corporație, migrarea la căpșunile spaniole, lipsa investitorilor de calibru în sfera orașelor mici, lipsa orașelor mici de a atrage investitori, din cauza izolării,  încărcarea schemelor de funcționari la AFIR sau la alte instituții cu șpăgari, a dus la un colaps al dezvoltării omogene a României. Și la lipsa prosperității pentru cel puțin 10 milioane de locuitori. Și implicit la un cumul de frustrări.

În România, la această oră lucrează doar 5,5 milioane de salariați. La care se adaugă, aproximativ 1 milion de antreprenori de mici afaceri. Deci 6,5 milioane de români sunt activi pe piața muncii. Dintre aceștia maxim 3 milioane, sunt dintre aceia care trec pragul de 3000 de lei venituri. Infim, dacă ne raportăm, la populație activă de 13-15 milioane de români.

Și atunci? Normal că ”învinșii” nu caută responsabilități în interogarea cu sinele. Ei vor căuta vinovați în extensie. Pe jumătate nu gresesc. Chiar dacă ți-ai imputa doar ție eșecul, contextul României are o contribuție majoră. Dacă școala era bună, dacă administrația mai puțin coruptă, dacă ar fi fost o țară normală, fără non valori în funcții, poate că învinșii erau mai puțini.

Unde se duc învinșii? În zona obscurantistă. În dark side of Romania. Iar între cei 3 milioane de metropolitani și restul României intervine un război psihologic dârz. Partea proastă este că și ”câștigătorii” umblă pe o arteră a aroganței cu excese de oameni superiori. De parcă România rezidă la Cărturești. Războiul psihologic se traduce printr-un mare eșec, pentru că este o disproporție uriașă între numeralul clasei de mijloc și cel al clasei majoritare.

Din fericire, încă nu există pesonajul care să capitalizeze această convulsie. Și sperăm să nu apară. Pentru că este o luptă contratimp. În acest interval România trebuie să se reformuleze, să crească investițiile, să fie ghilotinate toate aspectele mediocre care au năpădit domeniile de dezvoltare. Să avem o altă abordare administrativă. Orice român care trece pragul de 3000 de lei în privat, (la această oră) este un român câștigat. Orice km de autostradă în plus, orice casă racordată la gaze, canalizare și cu un drum asfaltat în fața porții, orice școală cu tablă inteligentă și retrorpoeictor dă șanse copilului de acolo să aibă o educație sanitară și să aleagă un parcurs în viață. Să se salveze.

E foarte dificil dar altă alternativă nu este. Dacă până în 2024, Șoșoacă, Dragnea și Simion vor avea un înlocuitor cu charismă și magnetic, ne-am dat dracu!

Liviu POPESCU