Basel, orașul celor trei țări. Orașul fântânilor. Orașul aristocrației elvețiene

Este orașul fântânilor. Un oraș care își ține blazonul. Cu el, Rinul devine și mai nobil în parcursul său spre devenire.

Basel. Al doilea oraș al Elveției este impunător. Este creativ, este ca un cavaler încremenit aici, un troll nordic, rămas acum pe malurile Rinului. Ascultând apele acestui fluviu, aorta Europei Apusene. Basel este la fruntrariile a trei mai state ale lumii. State care turează motorul economiei globale. Elveția, Germania și Franța. Țări care se întâlnesc pe o punte pietonală. În fiecare dimineață cele trei state traversează fie să ia vinul din Alsacia, fie să guste o ciocolată elvețiană, fie să asculte o nouă poveste teutoborgică.

Basel cade în trepte spre Rin, spre cele două mari catedrale, acolo unde străzile cu piatră se termină și încep tramvaiele. Am numărat de la gară și până în Marktplaz, cel puține 10 fântâni. Este plin orașul de fântâni. Apoi am descoperit sediul primăriei. Minunat. Acel rosu viu, un roșu care arde ca o flacără ce urscă spre cerul Rinului. Piața centrală domină ca un totem,  este însă rece, imperială. Vieneză, din punctul meu de vedere. De acolo, fie mergi spre ”Cei trei regi” spre Rin, fie spre catedrala mare a Basel-ului. Unde goticul e peste tot. Târgul de Crăciun acolo a fost amenajat. În piața mare, aia centrală e târgul de legume. În mijlocul Baselului, acolo, lângă toate marile sedii de bancă din lume, se vinde pătrunjel, salată verde, ceapă și ridichii. Lapte și brânzeturi. Cât îmi place chestia asta!

Am mâncat la Fiorentina, italian restaurant cu o panoramă superbă asupra Rinului și apoi am plecat spre Podul celor trei țări. La 11 stații de tramvai, spre zona nouă (treci de podul celor trei trandafiri, ”Grindene, is that you?”). Tramvaiul intră în Germania, prilej să apară două namile, pe care scrie Polizei, să te întrebe de acte. Cu bun simț german. O graniță care a rămas strict imaginară. Apoi avem Mall-ul celor trei țări, podul celor trei țări și cafeneaua celor trei țări. Dincolo de pod e Franța, în aval de pod e Elveția și incoace e Germania. Deci capetele sunt unul francez și unul german iar balustrada din aval e a Elveției. Frumoasă geografie. Când vor învăța Putin și ucrainenii că granițele nu contează într-o lume a prezentului? Că bichonii plimbați în lesă dincolo și dincoace de pod, habar nu au ce imn se cântă pe maluri. Că granițele prin absență unesc oameni.

Basel este frumos. Este vechi și nou. Este artă și urban. Este, din punctul meu de vedere, simbolul unei Europe care și-a dat în cap 1000 de ani, pentru ca azi să-și plimbe bichonul sau iubitele de pe un mal pe altul, la cumpărături.