Băbeni – un oraş anost, cu ADN de comună

Un alt oraş despre care curg rânduri faronice, dar care se luptă pentru titlul de cel mai anost oraş al judeţului, este Băbeni. Chiar dacă a fost făcut la apelul de seară, drept centu urban, Băbeniul încă păstrează în tot şi în toate, aerul de sat oltenesc, mutilat cu blocuri ceauşiste, colb ţărănesc şi snobism de Vâlcea.

Băbeniul este aşadar un oraş urât, în care primăria nu derulează nici un proiect european, un oraş sărac, fără perspective, cu multe fabrici falimentare şi fără perspective. Un oraş în care nu ai ce face pentru că nimeni nu a prezentat o strategie de dezvoltare sau poate nu am auzit noi de ea. Băbeniul este cunsocut prin „şcoala specială” şi prin uzina de armament aflată într-un faliment cu „cântec”. În oraşul resepctiv numărul căruţelor rivalizează cu cel al autoturismelor, un oraş despre care aflăm doar atunci când Bistriţa se umflă şi se uită cu jind la casele oamenilor.

Marea investiţie cu lărgirea intersecţiei cu drumul naţional a fost atât de intens vehiculată, de parcă s-ar fi construit acolo autostrada Transilvania şi două benzi în triunghi, de tip alveolă, un fel de preselecţie pentru a o lua la dreapta. Băbeniul are şi cel mai colorat târg din regiune, celebrul lăcaş de stabori, Slăviteşti, unde dacă ai neşansa de a opri la barieră, te trezeşti cu puradei şi pirande pe cap care vor să-ţi vândă orice, de la peşte, linguri sau îţi cerşesc clasicul „leu”

Nimeni nu ştie cum s-a evaporat perla zonei, conacul Slăvitescu, pe care anii 90 l-au prins încă în picioare, acum nu mai e nici urmă de el.

Aşadar oraşul Băbeni nu are de ce să te facă să opreşti prin el, nu ai de ce, nu te încântă nimic, seamănă cu oraşul Flămânzi din Botoşani sau cu Ţăndărei, Ianca, Mizil şi alte metropole româneşti, la bază doar comune şi cu ADN rămas în ruralitate.

Din păcate, aşa cum am spus, administraţia nu are nici un proiect european în derulare sau nu am auzit noi de aşa ceva însă nici nu vedem altceva în afară de câteva vorbe. Apropo, primăria ştie oare că acest orăşel stă pe paralela 45? I-am invita pe edili din Băbeni să meargă în judeţul Prahova şi să vadă ce turism s-a dezvoltat chiar în zona „Paralela 45”. Dar în afară de birturi ieftine, tip dugheană, consignaţii, farmacii şi sărăcie, altceva nu vedem în acest city, unde jumătate din tineri sunt plecaţi la muncă în Spania sau Italia. Băbeniul a rămas captiv în anii 90, între Topi Top şi Boni Bon, parcă te aştepţi să vezi pe stradă celebrele automate de TEC.

Un oraş închis, o comună mai răsărită, ar fi mai corect de definit, despre care se scrie nemeritat de frumos.

Acest materialul nu se vrea decât o critică constructivă, pentru a vedea o diagnoză a realităţii aşa cum este ea. Trebuie terminat şi cu snobismul meta-cultural gen Vrânceanu sau Ţărnea, asta ţine doar de un snobism mic provincial care se termină în zăvoiul de pe margiea Bistriţei.

Dacă tot se asfaltează pe acolo prin megapolisul respectiv trotuarele, s-ar putea face ceva şi cu drumul naţional, pentru că, pentru mine, conducător auto, porţiunea care traversează acest orăşel, îmi conferă doar o senzaţie insalubră, de Namibia sau Congo, parcă aş traversa de fapt regiuni sărace, din lumea a III-a.

Concluzia este din păcate, una singură, oraşul care se află din întâmplare pe paralela 45 este unul urâţel, anost, inspid şi în care nu ai nici un motiv să opreşti. Nimic nu te relaxează şi chiar nimic nu place ochiului. Cromatica este doar una a unei toamne cenuşii de final de noiembrie, chiar dacă eşti undeva prin primăvară.

Loading...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *