Asaltul Huliganilor lui Trump asupra Epocii tehnocrației sau împotriva ”Erei tocilarilor”

Ne aflăm în pragul unei noi epoci. Una care va domina probabil lumea pentru următoarea sută de ani. Era tocilarilor sau epoca tehnocrației.

De-a lungul istoriei lumea a evoluat prin etapele istorice caracterizate evident de concursul invențiilor, cercetărilor, nivelui de cunoaștere, la timpul respectiv. Am început istoria modernă, cea știută nu prin săpături arheologice, ci prima cu date exacte, cu Era Aristocrației. A cavalerului feudal, al stăpânului care mânuia bine sabia și a impus regnul nobiliar. A fost era celor cu sânge ales, bazată și pe mistica timpului, a unei biserici care era singura și marea carte a cunoașterii. Acesta era nivelul umanității, stadiul de evoluție, în Evul Mediu.

Ulterior acestei ere a survenit era burgheziei. Epoca celor puternici, celor care prin forță, combinată cu rezultatele epocale ale Renașterii, a înlocuit aristocrația, cu forța banului substitut al sângelui ales, puterea bazată pe calități de adaptabilitate. Era burgheziei, a afacerii, a stăpânit lumea secole, a generat mai multe epoci industriale, a generat idoli politici, figuri emblematice de mari antreprenori.

A fost era de forță care a polarizat lumea în valori, preluând din era aristocrației conservatorismul, eticheta, galantul.

Totul s-a schimbat spre finele secolului trecut, când a apărut altceva. Inteligența, tocilarii. La început, tocilarii, vârfurile au lucrat pentru marii burghezi, pentru puternicii zilei. Erau comorile marilor companii. Au fost folosiți de economie, de clasa politică, acea masă anonimă, cuminte, compactă, plătită să testeze, să creeze. Ei au stat în spatele marilor salturi în tehnologie, în industrie, în elctronică, în robotică. Și acum…în societate.

După anii 2000, această categorie a început să aibă conștiință. Conștiința grupului. Odată cu această personalitate, această clasă a început să aibă pretenții de a vedea, cocepe, trăi, proiecta lumea precum este viața lor. Steve Jobs, Zuckerman și lista e lungă, de indivizi care și-au luat inima în dinți și au început să spere și să creeze o lumea așa cum o vor ei.

Dacă folosim o metaforă, folosind sala de clasă, am putea gândi așa: avem șmecherul clasei, inteligent, puternic, agresiv, masculul alfa și tocilarul clasei, cu ochelari, liniștit, pașnic.  În era burgheziei, cel dintâi ajungea probabil bazându-se pe sistemul de valori al societații erei industriale un antreprenor iar tocilarul clasei ar fi urmat să lucreze pentru el.

În noua era de după 2000, tocilarul clasei câștigă paradigma. Mai mult proiectează societate aia pașnică, egalitară, cuminte și unită. Așa au apărut corporațiile, acele galaxii care se întind pe tot cuprinsul lumii și unde nu există în mod real o relație de subordonare sau un patron definibil. Era nouă, tehnocrată, preia mecanismul liberal economic din vechea societate dar îl adaptează peste sistemul social.

Este noua formulă care ne va ghida de acum înainte viețile. Trumpismul, autoritarismul, naționalismul vor dispărea, în fața unui nou sistem, un sistem care nu are vectori sau idoli. Nu Biden a câștigat alegerile, votul tocilarilor, al profesioniștilor, al anonimilor din SUA au votat Biden, au votat un personaj anonim, șters, opusul Eroului. Dar în acest nou context, huliganul, șmecherul clasei nu înțelege ce se întâmplă în realitate, cum de ochelaristul cu pistrui are mai mult succes în viață, decât el, masculul alfa, hormonalul. Vede cum un gadget proiectat de tânăr tocilar câștiga mai repede inima unei fete decât mușchii de la sala de sport. Decât tupeul.

La nivel mondial asta se întâmplă. Era tehnocraților nu propune granițe, mituri, tabuu-uri. Vine cu regulile simple, de la ocrotitul calului și a fagului de pe munte, până la curățatul excrementului de cățel din parc. Cu niște lucruri elementare. Așa cum le vede el cetățeanul anonim, tocilarul adolescent, plin de ironie, de creativitate, ironic.

Pentru început avem suedezeul, finlandezul, canadianul, islandezul, olandezul, sunt locuri în care deja tehnocratul, omul cuminte care muncește responsabil este cel promovat, cel care garantează securitatea societățiii. Societățile nu mai nevoie de Bodyguarzi, de tipi providențiali. Au nevoie de această categorie de ochelariști care asigură o unitate globală și care pot aduce echilibrul și armonia între națiuni, religii, rase, diferențe sexuale, fizice, care elimină ”handicapul” ca noțiune.  Etc.

Frustrarea celui puternic este mare. Nu poate concepe că el nu mai este în față. Că era Eroilor Naționali a trecut și au câștigat eroi care desenează benzi animate.  Cum să fie dat la o parte? El ce mai câștigă, el câștiga prin forță, prin agresiune, prin șantaj, prin amenințare. În această nouă epocă, a tocilarilor, a tehnocraților, podiumul lui este vacant.

Ne aflăm în pragul unei noi epoci. Epoca Anonimilor dar care va asigura în final Statul Planetar, în detrimentul Eroilor Naționali care asigurau convulsii planetare. Anonimii sunt doar cei care sunt responsabili, fac ce le place, lucrează în echipă și nu fac diferențieri, sunt de fapt cei care nu împart lumea în alte lumi.