Am fugit de caniculă, timp de 9 ore, pe cele două rute alternative ale Văii Oltului. Merită!

Sâmbătă dimineața, fiind loviți de canicula, prognozată a ne pârjoli la peste 40 de grade Celsius, am luat decizia de a părăsi zona Mihăești și a opta pentru un circuit de o zi care să includă Transfăgărașanul și Transalpina, cele două șosele care ating cele mai înalte altitudini din România (2.000 de metri) și care acum sunt alternative de zi pentru DN 7, drum blocat pentru autostradă.

Pornirea a fost la 8.30 spre Curtea de Argeș pe DN 73C. Drumul care încă nu este atins de CNAIR, un drum praf, degradat și care va fi însă cel puțin 4 ani, varianta pe care se va circula între Tigveni și Blidari, până când autostrada va fi gata. Nu știu cum va fi realizat, cât de lat, cât de util, cert este că așa cum este acum, nu va face față traficului de 40.000 mașini pe zi.

PORR lucrează și lucrează și sâmbătă, aici la Curtea de Argeș, unde are o bază uriașă. Austriecii sunt oameni serioși și respectă graficele, ezitările le am cu turcii de la Mapa.

Bun. Am ieșit din Curtea de Argeș, cu un trafic relativ decent pentru sâmbătă, pentru o zi de vacanță. Un trafic normal spre Arefu – Vidraru. Nu am mers nici bară la bară, nici stând pe loc. Coloana de mașini încetinea doar la urși. Urșii cerșetori au apărut pentru prima dată, în aval de Vidraru, la ultima serpentină.

Nu am găsit acea nebunie la Vidraru, cu mașini parcate pe ambele părți. Cert este că și politia se afla în zonă și a fludizat traficul. Nu găsești loc de parcare, nu parchezi și mergi mai departe! Ceea am făcut și eu. Luând pieptiș cei 40 de km de contur lac, porțiunea care chiar mă plictisește, după vreo 10-15 km. Din nou traficul a fost rezonabil, se încetinea doar la urși. O ursoaică și puii ne-au încetinit pe la jumătatea lacului. Au apărut multe pensiuni în ultimii doi ani, asta pot spune, ”un sat în copaci”, mi-a atras atenția. Așa cum am văzut clar turism total pe zona Arefu – Vidraru. Acea vale argeșană este plină de pensiuni, hoteluri, campinguri. Ceea ce mi-aș dori  să văd și la Vâlcea, o astfel de zonă.

Argeșul pe porțiunea Curtea de Argeș  – Capra este zonă de turism foarte bine dezvoltată. Bravo lor.

Am  ajuns la Capra, înainte de a începe urcarea spre Bîlea, în jur de 11.30. Aici am luat prânzul și spre bucuria mea am văzut italieni, nemți, polonezi, maghiari și basarbeni. Vreau să mai spun că marginile drumului nu au mizerii. Nu există gunoaie. Un pas uriaș pe scara civilizației românești, față de anii anteriori.

Am început urcarea, drumul e praf, cu gropi, pe sectorul argeșan. Dar trafic lejer pe serpentine, poți să tragi pe stânga sau pe dreapta pentru a admira panorama totală a Făgărășului. Să spui, da, România este frumoasă. Zidul ăla montan de te copleșește. Și tot urci spre tunel, pe serpentine abrupte,  încântat de tot ce vezi. Am traversat rapid tunelul, fără a sta o oră, ca în alți ani.

Numai că dincolo, la Bîlea Lac, poliția nu ne lăsa să intrăm în parcări, deși vedeam locuri libere. Așa că ne-am chinuit și am parcat după prima curbă, sub stația de telecabină. Am mers pe jos 500 metri în urcuș la lacul Bîlea. Plin de turiști, pe stânci, pe poiteci, pe sus. pe creastă. Dar din nou, subliniez, curățenie. Nu zbierete, nu strigăte. Și, da, prima dată când am văzut păstrăv în lacul Bîlea, deși mă benoclez de fiecare dată când ajung. O culoare absolut superbă a lacului, trebuie să mai spun.

După vreo oră de plimbare, am plecat la mașină să continuăm drumul. Coborârea a fost lejeră, sibienii au un drum aranjat, asfaltat, bine trasat. Nu am avut unde opri la Bîlea Cascadă și am ales să mergem spre DN 1 apoi Autostradă, până la Sebeș și să urcăm pe Dn 67C, Transalpina. De pe DN 1, din zona Avrig, am vpzut imensitatea aia ”The Grand Holm”, nu știu dacă a fost sau nu vândut.  Nu am ales Mărginimea, deși GPS îmi spunea că e mai scurt pe Jina, Săliște. Am mers în oraș, în Sebeș  și am găsit fix intersecția de unde pornea Transalpina.

Dacă pe Transfăgărășan, traficul a fost rezonabil, pe Transalpina, de cum am pornit, nu era nimeni. Zona turistică a Sebeșului slabă, foarte slabă la nivel de structuri de cazare, nici măcar 10% din ce am văzut la Cârțișoara, când am coborât de pe Transfăgărășan. Cârțișoara este absolut de top, în turism.

În fine, pe la 15 și 20 am început să urcăm Transalpina, din zona Sebeș. Sincer, în afara Căpălnei, care oferă tipicul unui sat din Alba, cu o casă aici, una dincolo, alta în spate, nu verzi nimic care să te surprindă. Și foarte slab populat, repet (așa cum arată Bulgaria când o traversezi, nu vezi țipenie de om). Șugagul este o comună superbă, elegantă, cu clădiri frumoase dar nu e vie nici ea. Nu am văzut turism.

Lacul Tâu Bistra plin mizerie dar apoi am descoperit primul popas fain. Ceva cu regii. Hoteluri, etc. Chiar pe Valea Frumoasei. Și adevărul că de aici începe Transalpina ardeleană să fie altfel. Urcă, merge cu râul chiar la margine. Se văd cum se schimbă etajele de vegetație. Cum apar fagii și brazii, până la Lacul Oașa.

De la baraj, totul se schimbă radical, Transalpina devine un drum elegant, drumul regelui. Am oprit chiar la Cabana Oașa. Și am văzut pe lac, bărci, hidrobiciclete, o pădure cu hamace. Un lac foarte frumos care este exploatat turistic. Am luat acolo o gustare.

Era ora 17 când am plecat de la Oașa, pe drum chiar frumos spre Obârșie, un drum care urcă și coboară, alternativ. Traficul era ceva mai crescut dar în niciun caz ca pe Transfăgărășan.

La Obârșia Lotrului nu era aglomerația pe care o știam din anii anteriori. Am optat să continui pe Transalpina, decât să mă întorc pe Voineasa, Brezoi. GPS arăta de fapt o difrență de 2 minute spre Mihăești, între cele două variante de traseu.

În schimb la intersecția, acolo unde DN 67C părăsește DN 7A, foarte multe corturi, rulote, până la podul peste Lotru. Am început să urc spre Ștefanu, puține mașini (mulți motocicliști) dar Transalpina arăta superb, cred că plouase înainte. Aceleași pâlcuri de oi. La stână Ștefanu aglomerație ca de obicei. Apare ceva nou însă, acolo unde este intersecția cu Strategica. Apropos, Transalpina pe județul Vâlcea are 26 de km.

La Bazar am oprit, pentru sesiunea foto și pentru șoric. 17 grade afară temperatura! A fost ultima oprire, Rânca se tot extinde, am văzut din mașină. Am oprit scurt și la Socar, jos, la Novaci, stație de carburanți, unde folosești doar cardul.

Întoarcerea pe un drum chiar frumos,  prin Baia de Fier, Polovragi (era deja un târg aici, și nu e Sf. Ilie), Slătioara (parcul fotovoltaic arată super), Horezu spre Mihăești. În Horezu am făcut o abatere până la parcul aflat în construcție. Iese chiar super și am văzut autobuzele luate de primărie pentru serviciul de transport.

La ora 20.30 am ajuns în curte la Mihăești, după un cerc care a inclus ambele variante de ocolire a Văii Oltului. Și după cel puțin 3 ore totuși, cumulate de opriri.

Traficul pe Transfăgărășan era așadar de un 8, ca nivel de aglomerație (10 fiind maxim), pe Transalpina de 6-7 ca nivel de aglomerație.  Pe DN 1 este trafic însă, între Cârțișoara și Veștem.

Dar vă recomand cu drag acest taseu. Mai ales că aveți în față o lună caniculară în față.

Liviu POPESCU