Alunu Vâlcii – de la jurasicul fosilizat la mini-orăşelul frumos din prezent

Este, de departe, singura mărturie geologică din judeţ a unor vremuri petrecute cu milioane de ani în urmă. Pe aici, odinioară, trebuie să ne imaginăm doar atât: păduri uriaşe de părul-porcului, de ferigi imense, mlaştini şi lacuri care mai de care mai ciudate, reptile uriaşe care dominau aceste tărâmuri. O imagine de Jurassic Park, am putea spune.

Primele săpături au fost făcute aici la finele secolului al XIX-lea şi au scos la iveală fosile şi alte mostre ale unor timpuri de mult apuse. Pe atunci, paleontologia românească şi geologia se aflau în faza de pionierat, dar importanţa zonei Alunu a crescut pe măsură ce ştiinţele au evoluat. Lignitul, căci despre el e vorba, este, de fapt, pădurea de ferigi de acum milioane de ani, care, efectiv, s-a fosilizat în mâlul lacurilor de atunci de pe teritoriul actual al Vâlcii.

Alunu este deci o poveste care pleacă din urmă cu mii de milenii până astăzi, un tren al timpului care poartă vizitatorul de la începutul pământului până la minunatele păduri de aluni care azi se întind din Vâlcea până departe, spre Alimpeştii Gorjului.

Alunu este astfel una din cele mai mari localităţi din mediul rural, puternic industrializată, care face trecerea dinspre Vâlcea noastră artistocrată spre Oltenia tradiţiilor de munte. La Alunu, înaintea minerilor, au sosit ciobanii transilvăneni, o migraţie generală pe care sociologii o definesc ca pe cel mai amplu fenomen al strămutării din perioada domniei Împărătesei Maria Tereza.

Valea Olteţului, care sparge buza judeţului şi intră aici prin Alunu, aduce cu sine altă muzică, altă ritmicitate. La Alunu au concrescut, de-a lungul timpului, mai multe timpuri sociologice. Dacă la mijlocul veacurilor medievale, la Alunu, boierii olteni aveau întinse suprafeţe pomicole, iar localnicii lucrau la pădure, ulterior, ciobănitul vine odată cu migraţia transilvană şi se încheie cu industrializarea, prin descoperirea, aşa cum am spus, a unor zăcăminte bogate de cărbune. Astfel, Alunu este comuna cea mai industrializată a judeţului, iar pe lângă cărbune, în subsol, se regăsesc şi alte tipuri de combustibili fosili – petrol şi gaze naturale. Asta descrie una din cele mai intense vieţi din perioada triasică şi jurasică.

Alunu1Revenind în prezent, Alunu este o comună urbanizată şi care, dincolo de aspectul economic minier, se străduie să atingă şi latura turistică.

„Alunu înseamnă minerit şi, multă vreme de aici înainte, asta va însemna. Dar asta nu implică o abordare exclusivă din acest punct de vedere. Alunu se află la interferenţa dintre tradiţiile Gorjului şi Vâlcii. Beneficiem de un relief de excepţie, suntem sub poala muntelui, avem combinaţia arhitecturii gorjene şi a celei vâlcene, suntem în celebra vale a Olteţului, cunoscută prin conacele boiereşti. Deci putem fi, foarte bine, şi un ţinut turistic, asigurând exact trecerea dintre Vâlcea şi Gorj, munte şi subcarpaţi sau nord şi sud. Alunu trebuie să fie iubit, şi atunci va fi înţeles” spune edilul Vasile Boeangiu.

Recomandăm celor care vor să vadă Alunu de aproape să intre dinspre Vâlcea şi să-l părăsească prin Gorj. Armonia acestei traversări doar în Alunu se simte. Este cea mai reuşită combinaţie a tendinţelor în arhitectură şi a tradiţiilor din această parte de ţară.

Mihai IONESCU

Loading...

One comment

  • Ardeoaica Constantin

    Sunt un cetatean al comunei Alunu, miner, ca asta e indeletnicirea de baza pe aici si marturisesc ca imi este placut ochilor si sufletului sa descoper articole ce trateaza aceste tinuturi. Articolul se vrea a fi unul documentar insa as fi incercat sa gasesc si ceva nume de familii de traditie in comuna sau nume ale unor personalitati, nume ale nobilimii din trecut care si-au lasat amprenta in localitate. Despre straturile geologice exploatate aici, deasemeni, se pot spune multe, pacat ca mineritul nu mai este ce a fost odata si abia ca mai respira.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *