A doua cădere a Romei… A Romei pesediste

Aşa a căzut Roma. Precum PSD la această oră. În timp ce legiunile de la periferia imperiului luptau cu goţii, ostrogoţii şi alte neamuri barbare, de multe ori cu victorii răsunătoare, la Roma, senatorii şi împăraţii se omorau între ei, totul pentru imagine şi loialitate.

Nu ne interesează dedesubturile conflictului Dragnea – Grindeanu, dar ceea ce se petrece azi la PSD, la doar 3 zile de la 49 de confruntări electorale, în care PNL a reuşit totuşi să obţină câteva victorii urbane, este demn de analizat pe fond, la nivel de nepăsare, ipocrizie şi durere în dos de legiunile de la periferia imperiului.

PSD Central nu pune preţ pe PSD local, oricâte succese, chiar realizări, ar avea cei din teritoriu. Asta nu contează pentru centru. Conducerea PSD Central are nevoie de altceva, de un singur pol de putere, de un mit, de cosmos, de proslăvirea liderului. Dragnea, Codrin şi alţi ipochimeni de sus nu au habar sau nu îi interesează că, în acest moment, şi cel mai amărât lider de organizaţie sătească a partidului are cu totul alte probleme. El aşteaptă, primar poate fiind, date concrete despre proiectele depuse pe OG28. Liderul mărunt de la periferie ştie că de activitatea lui în teritoriu depind voturile. Omul de rând susţinător al PSD votează pe acţiuni concrete, el nu-l votează pe împărat sau pe Nicolae sau pe Codrin pentru lălăielile de la Antena3. Omul de rând îl votează pe Dragnea indirect pentru că îl votează direct pe primarul sau pe preşedintele de judeţ. Dacă cei doi sunt incompetenţi, Dragnea nu primeşte voturi. De victoriile legiunilor depinde împăratul de la Roma. Însă se pare că împăratul de la Roma nu vrea victorii ale legiunilor, ci vrea temple.

Ceea ce se petrece acum la Roma pesedistă poate avea efecte distrugătoare pe termen lung, poate demoraliza legiunile. Adică un lider periferic de partid vede acum că nu contează un spital dotat, un proiect de infrastructură, o reuşită electorală la un scrutin parţial, vede că altceva contează. Adorarea zeilor. Că poţi fi prost tămâie în administraţie, dar, dacă ştii să strigi mai tare Ave Caesar, ai şanse de longevitate.

PSD se comportă, astfel, ca o banală deconcentrată, ca o instituţie a statului, unde şeful are nevoie de lingăi, şi nu de profesionişti. Dragnea se află într-un punct al carierei care se joacă între apocalipsă şi continuitate şi, atunci, ce face? Joacă la disperare o carte. Cartea rămânerii în liga I, în plutonul fruntaş, dar e din ce în ce mai greu, nu o mai poate face cu diplomaţie nocturnă, ci o face cu execuţie pe stil mafiot. „Imaginea partidului?””Mă doare undeva! Viaţa mea e mai importantă!”, pare a spune Dragnea. Împăratul caută acoliţi, iar, din păcate, din ăştia găseşte peste tot. Evaluaţii cu notă bună, dulăii de serviciu ai partidului, oameni care nu au făcut nimic concret în viaţă, doar gurişti de profesie, sunt acum de-a dreapta şi de-a stânga lui Dragnea. Din păcate, sunt şi cei mai slabi miniştri ai cabinetului Grindeanu.

Pe termen scurt, Dragnea va câştiga, dar, pe termen lung, începe erodarea PSD-ului. Şi nu printr-o creştere a dreptei, ci printr-o neîncredere internă la proprii membri. Astfel de execuţii staliniste vor demoraliza activul de partid.

Dragnea câştigă lupta în partid, dar partidul pierde pe termen lung. Poporul PSD pierde încrederea în Roma, iar legiunile romane nu vor mai lupta cu barbarii. Attila va ajunge, la un moment dat, la Roma. Ceea ce părea absolut utopic acum doar câteva zile.

P.S. Pe fondul unui PNL aflat în haos, al unui PSD canibal, electoratul dezamăgit se poate oricând orienta spre un partid extremist.

Liviu POPESCU