Prima ninsoare nu s-a oprit niciodată acolo, pe uliţa copilăriei mele…

Privesc cu ochii adultului prima zăpadă a iernii ce va să vie. Răpit de societatea de consum, fac planuri de împodobit casa… Mă uit însă departe în timp, spre uliţa mea, împodobită cu copiii care ieşeau în ţipete de bucurie, într-un iureş care exploda cu prima ninsoare ce cădea din cerurile satului meu frumos. Dormind iarna la „maşină”, cum se  […]

» Read more

Din când în când, Îngerii Copilăriei ne pun câte un film..ca să nu îmbătrânim vreodată

După 15 august începea dezastrul, un chin, o angoasă se înfiripa în inima ţâncului de vacanţă, asta odată ce Luncavăţul sfânt îşi răcea apele de la munte şi nu te mai puteai apropia de el. Doar babele mergeau cu căruţul şi vana să spele rufele şi gâştele făceau zgomotul de fond dincolo de Zăvoi. Se termina vacanţa. Urma de fapt […]

» Read more

În a doua zi de Crăciun, Dumnezeu m-a lăsat orfan de copilărie

Nu am cum să descriu în cuvinte, e mult prea multă substanţă dincolo de litere, de tristeţe şi de împăcare. Este povestea celui mai frumos deceniu de viaţă, metafizic vorbind, dăruit cu nesaţ celor mai frumoşi copii născuţi prin anii ’70 şi evoluaţi în anii ’80 în satele României ceauşiste, dar splendide ca vieţuire. M-am născut direct în copilărie, cu […]

» Read more

Pelerin de Obrejenie, pe jos, dinspre Lădeştii copilăriei…

Nu am cum să uit vreodată această frumoasă poveste a Obrejeniei, aşa cum i se spune la mine la ţară, undeva pe malul Luncavăţului, în Popeştii Vâlcii. Dar nu Popeştii sunt cei mai importanţi aici, ci Lădeştiul! Pentru copilul de 8 ani, un ţânc care bătea toată ziua de vară gârla cu mrene, Lădeştiul era ceva ca o Mecca. Adică […]

» Read more