Biserica de lemn din Tomşani: O bijuterie adusă cu carul cu boi de săteni acum 3 secole

Cu peste 40.000 de familii de albine, cu cei mai mulţi producători de miere din ţară, comuna care se întinde pe Valea Bistriţei vâlcene, Tomşaniul ştie să adune legendele vechi şi să le transpună într-un portativ al prezentului, fiind una din comunele care se dezvoltă azi ca o destinaţie de vacantă, în Depresiunea de excelenţă a Horezului…

iar una din legendele mereu vii se referă la biserica de lemn din Dumbrăvești, o bijuterie  construită în 1757. Are hramul „Cuvioasa Paraschiva”. Biserica se află pe coama unui deal şi păstrează acolo în liniştea toamnei o istorie de peste 300 de ani. 

Biserica a fost construită în anul 1757 pe cheltuiala preotului Constantin Panduru, paroh la Foleştii de Jos, pentru mica comunitate de creştini din Dumbrăveşt. Părintele Panduru a comandat execuţia locaşului unor meşteri din Cernişoara, comună aflată la 10 km distanţă, după dealurile Oteşanilor.

Aceştia au recoltat şi debitat lemnul din pădurea de stejar Modoia, apoi au montat bisericuţa chiar în pădure. Creştinii din Dumbrăveşti au venit împreună cu preotul să vadă biserica. Se spune că deşi cerul era acoperit în acea zi, o rază de soare a pătruns printre nori şi a mângăiat lemnul micii biserici aşezată în pădure. Oamenii au ştiut că este Casa Lor.

Biserica a fost demontată şi au transportată în care cu boi până la Dumbrăveşti, în ziua mare a sfintei Paraschieva, unde a asamblată din nou, pe locul unde se află şi astăzi. Aici s-a slujit neîntrerupt, din 1757 şi până astăzi.

Mai mult, în fiecare generaţie s-a găsit un creştin care să se îngrijească de acoperişul locaşului. În acte sunt menţionate două date când au avut loc lucrări de reparaţie şi tencuire a bisericii, respectiv anii 1893 şi 1928.

Despre biseriă Luiza Barcan spune că are plan simplu, în formă de navă şi e aşezată pe un soclu probabil iniţial din bolovani de râu, acum refăcut din ciment. Pridvorul îngust şi tăvănit se sprijină pe patru stîlpi graţios ciopliţi, cu bază şi capitel. Mici arcade sculptate cu motivul „coarnelor de berbec“ unesc între ei stâlpişorii. O scară de lemn, aflată pe latura de nord, conduce în turnul clopotniţă, de formă rotundă, de pe pronaos.

Unicat şi prin aceasta, biserica de la Dumbrăveşti are şi o a două turlă, pe naos, de formă pătrată. Acoperişul ei e confecţionat din şiţă.

Încăperile pronaosului şi naosului se află una în prelungirea celeilalte, fiind despărţite la interior printr-un perete plin, străpuns doar de golul prin care se trece din una în alta. Altarul de formă poligonală e decroşat faţă de naos. În timp ce pronaosul e şi el tăvănit, ca pridvorul, naosul e acoperit de o boltă semicilindrică sprijinită pe o singură coastă. La altar semibolta se susţine la rândul ei pe o coastă cu două nervuri înspre extremitatea de răsărit. Lumina pătrunde prin două ferstre lungi şi înguste aflate pe laturile de sud şi de nord ale locaşului.

Din cioplitura decorativă pe care o va fi avut iniţial biserica de lemn de la Dumbrăveni, realizată în tehnica tradiţională a îmbinărilor „în coadă de rândunică“, se mai văd astăzi doar cele patru perechi de cai ce împodobesc la exterior cosoroabele Sfântului Altar.

Primarul Dumitru Pearcu spune că această biserică alături de celelalte monumente de patrimoniu fac parte din zestrea turistică a localităţii şi că „toate vor fi puse în valoare, odată cu investiţiile care vor pune pe harta României, această comună, care deja este căutată şi vizitată de turiştii care aleg să vină în vacanţe la Vâlcea”

Liviu POPESCU

 

Loading...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *