Ceausescu intenţiona să organizeze Jocurile Olimpice de Iarnă la Voineasa

Îmbătat de succesul delegației noastre la Jocurile Olimpice de la Montreal, din 1976, și mânios că sârbii, vecinii comuniști de peste Dunăre, primiseră, în 1978, organizarea Olimpiadei de Iarnă din 1984, prima în istorie pe pământ socialist, Nicolae Ceaușescu dă ordin ca în zona Vidra – Voineasa să se construiască cel mai mare restort din Europa de Est, iar România să-și depună candidatura pentru organizarea unui astfel de eveniment de anvergură. Orgoliul său…

Da, așa e: astăzi pare, totul, o nebunie! O chestiune care, probabil, nici în filme nu s-ar fi putut îndeplini. Dar atunci, în anii 70, multe dintre ”basmenele” de atunci ar fi avut șanse să devină reale…

Spre finele anilor ’70, îmbătat de succesul pe care îl avea încă în rândul statelor occidentale, lui Nicolae Ceauşescu îi trec prin cap două idei. Două năzdrăvănii, pe care le începe, dar, în 1982, pe fondul crizei financiare care loveşte Europa de Est şi din cauza dizgraţiei în care cade liderul comunist de la Bucureşti, le stopează.

Despre ce este vorba? Nici mai mult, nici mai puţin, Nicolae Ceauşescu alege două locaţii pentru a face din România gazda jocurilor olimpice. Una pentru Olimpiada de Vară şi una pentru cea de iarnă.

Asta pentru că, pe 18 mai 1978, aproape că o ia razna: Iugoslavia primește, la Atena, prin Sarajevo, dreptul de a organiza Olimpiada de Iarnă din 1984, prima de acest gen dintr-o țară comunistă. ”Deci Tito a putut și noi nu?”, tună. Mai mult, i se spune că vecinii de peste Dunăre au concurat cu Sapporo, din Japonia, și cu Goteborg, din Suedia, și au învins, așa că se frământă și mai tare. Știe că este, încă, iubit de liderii occidentali pentru poziția sa oarecum independentă de URSS, știe că are credit deschis. În plus, orgoliul îl macină: Iosip Bronz Tito, liderul sârb, a reușit, iar el nu poate face asta?

Cheamă, în toamna lui 1978, toți factorii de decizie, la o consfătuire de lucru, la București. ”Tovarăși, să fie clar: până în 2010 îmi organizați o Olimpiadă în România!”, sună directiva. Nebunie sau nu, căruța se urnește! Cineva își aduce aminte că prin 1971, la ASE, la București, o teză de doctorat purtase chiar acest nume: ”Valorificarea potențialului turistic al Voinesei și al Văii Lotrului Superior”. Gata! Locul este ales: pe malul lacului de acumulare de la Vidra, pe Lotru, unul uriaș, de aproape opt kilometri lungime și 1,5 lățime.

Târgu Mureş este ales, astfel, drept locaţie pentru Jocurile Olimpice de Vară. În acest sens, de la Complexul Week-End şi până spre cartierul Rovinari, începe o amplă operaţiune de creare a satului olimpic – piste, stadioane, amenajarea lacurilor pentru canotaj, se proiectează inclusiv viitoarele complexe hoteliere, România urmând ca, spre finele anilor ’80, să îşi  depună candidatura pentru Olimpiada de Vară.

Aşadar, Jocurile Olimpice de Iarnă urmau să aibă loc la Vidra – Obârşia Lotrului. Este ales arhitectul Francis Walter pentru a creiona harta viitoarei amenajări olimpice.

Şi îi mulţumim lui Nicolae Almaşi pentru că ne-a amintit acest proiect, uitat de 40 de ani.

Francisc Walter, angajat al Hidroconstrucţia, împreună cu IPTANA, a realizat, în acest sens, un proiect de punere în valoare a potenţialului turistic al munţilor Latoriţei și Lotrului și al viitorului lac artificial de la Vidra.

În cadrul acestui uriaş complex turistic montan, erau proiectate nu mai puţin de patru staţiuni montane riverane acestui lac, al treilea ca mărime din România, din zona de munte.

Acestea erau Vidra, care s-a realizat, din punctul de vedere al construcţiei, în întregime; a doua staţiune se afla în zona unde este acum pârtia de schi, Puru. A treia era  la coada lacului Vidra, spre cabana Obârşia Lotrului, Mura, iar  pe platoul mai mare de la nord-est, aproape de coada lacului, Alba.

Deci patru staţiuni montane pentru Jocurile Olimpice de Iarnă – Vidra, Puru, Mura şi Alba… Deasupra, erau legate prin pârtii de schi, telecabine şi era inclusă şi şoseaua Transalpina pentru reconstrucţie.

Domnul Almaşi spune că proiectele ar trebui să fie pe undeva pe la Consiliul Judeţean (în arhiva fostei Direcţii de Urbanism Arhitectură – Sistematizare) şi la Hidroconstrucţia.

În cadrul aceluiaşi proiect şi Voineasa era altfel creionată.

La Hotel Lotru, unde este parcarea, în partea de vest, mai era un hotel, la fel de înalt. Şi mai trebuie menţionat faptul că valorificarea potenţialului turistic al Voinesei şi al Văii Lotrului Superior a făcut obiectul unei teze de doctorat la ASE Bucureşti, la începutul anilor ’70.

AP

Loading...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *